Psihoterapia persoanei dependente: ADICTIILE
Din punct de vedere psihologic dependenta reprezinta o manifestare excesiva a unui comportament anormal si daunator. Are la baza regula generala a unui comortament uman si anume ca daca un comportament are ca urmare imediata ceva placut, atunci acel comportament se va repeta.
Munca, alimentatia, sexualitatea, acumularea unor valori materiale, stabilirea unor recorduri, consumul unor medicamente, alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, computer, internet, bani, munca pot reprezenta dependente daca au loc ca urmare a unui comportament repetitiv, anormal, daunator,ce duce la o pierdere a libertatii cu afectarea capacitatii de decizie. Desi acest comportament devine o problema pentru sine si pentru cei din jur persoana nu renunta la el. Treptat se ajunge la modificarea unor trasaturi de personalitate, este afectata sanatatea, pozitia sociala, capacitatea de munca, sfera de interese a persoanei se ingusteaza, iar comportamentul dependent apare tot mai des dar ofera din ce in ce mai putina satisfactie. Progresiv apare incapacitatea de a mai percepe placerea si pierderea poftei de viata. Dependenta poate imbraca forma fizica dar si psihica.
Dependenta fizica presupune consumul frecvent si abuziv de substante nocive si adaptarea organismului prin modificari metabolice in sensul cresterii tolerantei. Ca urmare organismul are nevoie de respectiva substanta pentru a functiona. Se manifesta pregnant la intreruperea consumului respectiv cind apare sevrajul.
Dependenta psihica presupune existenta dorintei interioare, tendinta de a consuma obsesiv respectiva substanta ptr a obtine un confort psihic. In lipsa substantei, obiectului, activitatii respective apare frica, nemultumirea, frustrarea. In anumite limite aceasta situatie poate avea si un caracter constructiv de evolutie a persoanei respective, prin faptul ca poate constitui motorul miscarii, a dezvoltarii persoanei.
Totul este influentat de felul de a fi a persoanei, de intimplarile din viata ei, de experiente si de capacitatea de constientizare prin trecerea prin acestea. Originile acestei situatii pot aparea undeva in copilarie. Un copil care a mai cunoscut si lipsurile, a invatat sa se si mai obisnuiasca cu acestea, sa suporte mai usor frustrarea. Mediul social, familia in care a crescut, modele preluate inconstient, alte modele din jurul sau, toate sunt importante. Parintii au un rol important, dinamica familiala si sociala, explozia informationala, de asemenea. Prin introducerea interdictiei in aceasta situatie, nu facem decit sa ducem la cresterea dorintei. In lipsa obiectului, substantei, activitaii respective, persoana traieste un puternic disconfort, apare frustrarea.
Adictia va deveni de obicei un mare secret pentru acea persoana sau familie. Treptat apare confuzia intre ceea ce este bine si ceea ce este rau. Familia se inchide, se aduc din ce in ce mai putine persoane acasa. Copilul devine mai retras, ascunde adictia sa sau a familiei sale.Copilul nu mai poate sa-si dea seama ce este bine si ce este rau pentru ca atunci cind parintele bea devine cumva mai cald, mai apropiat de copil. Iar acesta derutat nu intelege ce este mai bine. Nu de putine ori solutia pentru copii este crearea unei lumi imaginare, nereale. Treptat apar adictiile. Scopul lor este de a proteja persoana, de a crea un sentiment de apartenenta si de utilitate, de a fi acceptat. Prin terapie urmarim identificarea modului de formare a adictiilor, stilul de viata a persoanei, modul de relationare in familie si in afara ei, constientizarea a ceea ce rezolva persoana prin adictie si gasirea de noi mijloace de atingere a aceluiasi scop, efect, identificarea resurselor de creativitate si dezvoltarea acestora, identificarea de noi resurse viabile, repozitionarea nevoii de a fi in control, identificarea si gasirea de persoane sau grupuri de suport, a motivatiei de inlocuire a comportamentului adictiv, intelegerea emotiilor propii si gasirea de mijloace de exteriorizare a lor, formarea de noi abilitati de relationare si de acceptare, formarea si consolidarea unei imagini de sine pozitive, a unei atitudini noi fata de lume si viata, identificarea de aptitudini propii, cresterea capacitatii de a se intelege pe sine si pe cei din jur, acceptarea diversitatii umane, schmibari cognitive si emotionale pentru a controla mai bine comportamentul adictiv. Atitudimea terapeutica este una de intelgere si toleranta, de suport afectiv, centrata insa pe scop, reducerea si eliminarea adictiei, formarea de noi comportamente neadictive, inlaturarea cauzelor generatoare, cresterea increderii in sine, formarea de noi abilitati de rezolvare a situatiilor.
Te afli in aceasta situatie tu si copilul tau? Prin psihoterapie iti oferim sansa unui nou inceput.
SUNA LA CABINETUL DE PSIHOTERAPIE PsihoDAD. [ Contact ]
