(obtinerea permisului de conducere, examene, alegerea partenerului, a jobbului, interviuri, intilniri importante, alegeri si momente dificile din viata, planning familial)

Personalitatea omului este urmarea unui proces de socializare si de personalizare si are loc pe durata intregii vieti. Cultura, valorile si credintele transmise de societate servesc ca o oglinda-etalon cu care ne comparam pentru a ne forma identitatea. Personalitatea se modifica fara incetare, potrivit evenimentelor din viata sociala si personala si a modului unic in care traim aceste evenimente .

In acest proces apar si perioade de criza. Uneori ne pierdem punctele de reper si intram intr-un blocaj la nivel psihologic, interior. Putem vorbi de un conflict intre aspectele sociale si cele personale, intre cei din jurul nostru si noi, intre mintea constienta si cea inconstienta. Conflictele pot aparea la orice virsta incepind cu adolescenta cind respingem aspectele sociale lasind loc celor personale, individuale si continuind cu orice moment important din viata. In jurul virstei de 45 de ani intram in analiza trecutului, incercind sa constientizam in ce masura intimplarile din viata au corespuns sau nu asteptarilor noastre.

Apare criza de constiinta in urma careia realizam ca a sosit timpul ptr a mai retusa ceva, a mai definitiva ceva. De fapt apare o dezvoltare a personalitatii care ne va determina sa facem in viata noastra o schimbare cu accent pe valorile interioare fata de cele exterioare.

Rolul crizei este de a reseta personalitatea noastra, de a identifica si investi intr-un nou prag adaptativ, in obtinerea unei noi pozitii fata de viata. Din acest conflict apare o noua solutie, o usa se inchide pentru a se putea deschide o alta. Totul este sa poti vedea a doua usa si sa ajungi pas cu pas la ea. Este posibil, numai daca ne indepartam suficient de prima usa si eventual apelam la un ajutor specializat. Spatiul tampon dintre cele doua usi este perceput ca suferinta. Este mai greu sa ne indepartam de un model, de ceva care functiona si sa ne indreptam spre a doua usa care presupune si anxietatea fata de nou, o verificare a increderii in sine, presupune si munca de a gasi, efortul de a cunoaste ceva nou. Noul nu poate veni decit printr-o dezorganizare a vechiului. Nu poti umple un pahar plin decit golind cite ceva din el. Evenimentele din viata noastra sunt parte a unei intregi povesti de viata, cu bune si cu rele. Daca ne privim viata ca un intreg putem vedea ca ceea ce ni se intampla acum nu tine toata viata si ca este doar o mica bucatica din timpul nostru. Si ca de fapt cu fiecare criza, evoluam, ne dezvoltam .

Criza psihologica, este o stare de dezorganizare, de disfuncţionalitate a personalităţii, în care ne putem afla la un moment dat. Pusi in situatia de a ne confrunta cu diverse aspecte ale vietii, uneori nu le putem face fata. Apare stresul, îngrijorare, anxietate, cu afectarea capacitatii de a gindi si a actiona eficient. Blocajul aparut este greu depasit.

Prin depasirea pozitiva a crizei, invatam sau nu invatam. Astfel, in cazul unor situatii noi vor apare si rezolvari cu succes sau blocaje daca nu reusim sa depasim momentul. Ajutorul psihologului este de nepretuit in aceasta perioada. Este destul de greu ptr noi sa facem singuri pasul, sa deschidem singuri a doua usa. Sau poate ar dura prea mult timp, sau am ramine blocati intre cele doua usi.

Starea de criza poate fi generata si declansata de evenimente precum: situatia familiala dificila, infidelitatea, divortul, pierderea cuiva drag, problemele financiare, consumul de alcool si droguri, probleme de sanatate, pierderea slujbei, privarea de libertate etc. Criza nu este generata totdeauna de evenimente externe, ci mai ales de modalitatea de interpretare a acestora de catre noi, precum si de perceperea unica a capacitatii sau incapacitatii noastre de a face fata situaţiei. Ceea ce i se potriveste unuia nu neaparat i se potriveste si altuia.Cu ajutorul terapeutului invatam noi modalitati de rezolvare a problemelor prin adaptare la noua situatie. Desigur ca si fuga este o solutie. Dar, doar una pe termen scurt. Vom evita situatiile neplacute, ne vom proteja prin neinplicare. Apar tulburari, nemultumiri, scaderea increderii in sine si un compartament evitant. De fapt raminem blocati in acel loc. Treptat, fuga nu mai este fata de situatie ci de fapt fata de noi.

Comportamentul nu mai este unul obisnuit, apar actiuni nerationale, apar trairi emotionale intense, de moment si nu in ultimul rind, deznadejdea, uimirea, perceptia exagerata a pericolului, confuzia, apatia, disperarea, disconfortul, oboseala, durerile de cap sau probleme de somatizare. Suferinta intra in viata noastra .

Apar intrebari precum :”de ce mi se intimpla mie acest lucru”, ”de ce am ajuns aici”, „ce ma fac”, „care este solutia”, „de ce trebuie sa sufar atit”.

SUNA SI TE PROGRAMEAZA LA CABINETUL DE PSIHOTERAPIE PsihoDADContact ]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *