Scoala ocupa mult timp din viata adolescentului. Adolescenta este perioada cand psihicul este mai dezorganizat, ramine in urma fata de modificarile fizice si sociale, avand nevoie de mai mult timp pentru a se adapta. Depresia, angoasa separarii si pierderii, cautarea identitatii proprii sunt preocupari si griji importante in adolescenta.
O parte din aceste framantari psihice pot influenta activitatea scolara in adolescenta. Exista si situatii in care framantarile psihice pot determina perseverenta scolara, cum poate fi cazul unor adolescente anorexice.
Aceasta situatie este una fireasca avand in vedere perioada, transformarile, dezordinea psihica din interior specifica adolescentei. Pozitia parintilor, educatorilor, va fi una echilibrata, cu o toleranta optima, de acceptare si sprijinire. O atitudine prea insistenta si obsesiva, de toleranta totala, precum si una de umilire, acuzatoare, nu este de natura sa ajute adolescentul.
In spatele acestor comportamente se afla o chemare de ajutor mai mult decat un act de vointa, o impotrivire. De fapt este posibil ca adolescentul sa doreasca sa aiba rezultate scolare mai bune dar, efectiv sa nu poata, decalajul intre transformarile fizice si sociale si cele psihice care se reordoneaza mai greu, determina in mod inconstient acest comportament. Eruperea pulsiunilor va accentua dezorganizarea psihica. Uneori poate fi mai putin un act de vointa si mai mult de neputinta.
Recomandarea pentru adolescenti este de a constientiza cu ajutorul unui psihoterapeut ceea ce se intampla.
Cunoasterea de catre adolescenti, de catre parinti si mediu a modificarilor specifice ar determina o solutionare acceptabila a problemelor acestei perioade, o mai buna gestionare a situatiei.
Atitudinea de rabdare a parintilor, a mediului este esentiala, deoarece transformarile si readaptarile pot dura mai multi ani.
Parintii vor fi preocupati nu numai de greutatile scolare cat mai ales de tulburarile psihologice din spatele lor, ceea ce poate duce la blocaje si fixatii cu urmari asupra formarii unor elemente de personalitate.
Scopul acestei perioade, adolescenta, este tocmai reordonarea si stabilizarea tuturor elementelor de personalitate.
Atitudinile părinţilor, ale corpului profesoral, ale altor elevi sau ale adolescentului însuşi prin imaginea pe care toate acestea i-o trimit despre el pot genera o stimă de sine scăzută care riscă să agraveze dificultăţile şcolare în cadrul unui cerc vicios.
In aceasta etapa scoala are rolul de tampon intre adolescenti si parinti in nevoia adolescentilor de desprindere si de identificare cu sine. Este locul unde adolescentii pot descarca angoase, depresii, pot accede la ritualurile de trecere la maturizare, au un grup de prieteni si colegi care reprezinta a doua familie, una cu aceleasi interese, framantari, varsta, problematica.
Scoala insa nu poate fi singura responsabila de problemele adolescentilor. Adolescentul insasi se va responsabiliza treptat. Familia va ajuta responsabilizarea prin intarirea increderii in sine si prin ajutarea adolescentului in identificarea de sine. Interdictiile insistente, nerecunoasterea personalitatii adolescentilor in devenire, va favoriza reactii multiple.
Greutatile scolare pot avea la baza si lipsuri, goluri anterioare in pregatire, pe care adolescentul le-a adus cu el din perioada trecuta.
Pentru adolescentul care functioneaza folosind o gandire formala si mai putin abstracta in aceasta perioada, este mult mai usor sa respinga scoala ca locul care-i creaza o stima de sine scazuta, care il catalogheaza ca fiind mai putin bun. Ar putea ajunge chiar sa creada acest lucru.
In adolescenta, atitudinea si comportamentul ostil fata de scoala poate avea rolul de a contribui la exprimarea depresiei interioare si nevoia de indepartare de locul care ii genereaza o stima de sine scazuta. Atitudinea parintilor si a mediului poate influenta semnificativ pozitionarea adolescentului.
Atmosfera scolara, atitudinea umilitoare a unor profesori, insistentele parintilor il indeparteaza si mai mult.
Un mediul familial, social, care nu reuseste sa stimuleze cultural va influenta negativ perceptia adolescentului.
Parintii impreuna cu adolescentul vor constientiza suma factorilor care contribuie la specificul acestei etape si formarea unei atitudini participative a adolescentului la procesul de scolarizare.
Scoala nu este singurul factor responsabil. Este si societatea si familia. Si nu in ultimul rand propria perceptie, propria individualitate a adolescentului.
Parintii si scoala vor lua in calcul nu numai rezultatele scolare logico-matematice ci si starea de depresie, inhibitie, teama, existenta unor evenimente traumatizante si blocante psihologic, de neparticipare inconstienta la procesul scolar.
Respingerea scolii de catre adolescent are loc nu pentru ca aceasta este buna sau rea ci pentru faptul ca lipsa de performanta va determina scaderea increderii in sine a adolescentului care in aceasta perioada are nevoie de formarea unei imagini de sine cat mai puternice,aceasta fiind motorul trecerii de la copilarie la adolescenta.
Prin terapie, învăţarea putea fi reluată astfel de acolo de unde a fost suspendată.
Insă dificultăţile şcolare, exceptand cauzele patologice sunt specifice crizei adolescentului. Parintii cu ajutorul psihoterapeutului vor verifica ca unele elemente de personalitate sa nu fie investite insuficient sau blocate in aceasta perioada, pentru a nu se ajunge in viitor la un blocaj definitiv sau o patologie.
Psihoterapeut:D.D.Otrocol, Cabinetul de psihoterapie Psihodad
Sursa: Marcelli. D , Adolescences et depressions
