A FI MAMA , PULSIUNE, DORINTA, NECESITATE IN ADOLESCENTA
Dorinta de a fi mama, de a se ocupa de cresterea si ingrijirea unui copil, de a-i asigura protectie si a-l apara, este determinata arhietipal si in codul genetic al femeii. La adolescente dupa primele acte sexuale, se activeaza aceasta dorinta. Avorturile adolescentelor in crestere ca numar, indica caracterul pulsional al sexualitatii. Implicatiile avorturilor pot fi traumatizante fizic si psihic. Multe adolescente vin la terapie pentru imposibilitatea de a se ierta pentru atitudinea avuta, predominanta viselor cu scena avortului, halucinatii cu ele impreuna cu copilul, cum il ingrijesc, il duc la plimbare, ii cumpara jucarii.
Aceasta dorinta nu are nimic patologic in sine, fiind o consecinta a dorintelor pe care fetita deja le incerca atunci cand isi punea o perna sub bluza ca sa fie ca o mamica, sau cand se juca de-a mama si copilul.
Maternitatea este o parte integranta a identitatii feminine. Propria mama a devenit model. In aceasta perioada orice adolescent cauta sa-si gaseasca identitatea, inclusiv cea sexuala. Este firesc ca si adolescentele sa aiba aceste dorinte. Nu depinde de iubirea fata de un baiat in toate cazurile. In adolescenta psihicul este dezorganizat in vederea unei noi organizari. Este perioada in care adolescentele nu au posibilitatea de evaluare a ceea ce inseamna un copil. Atitudinea propriei mame este de mare importanta. Mama va ajuta fara a ingreuna distantarea afectiva a adolescentei de ea. Este vorba de o distantare mentala nu fizica. Ambii parinti prin atitudinea lor, prin asigurarea mediului necesar gasirii identitatii adolescentelor vor contribui la depasirea acestei perioade.
Exista si alte modalitati prin care adolescentele pot directiona pulsiunile. Oferirea prin educatie a unei singure alternative si mai ales interzicerea acesteia nu face decat sa blocheze si mai mult psihicul adolescentin. Dorinta maternala creste in manifestare, parintii si sistemul educativ interzic sau amana manifestarea. Adolescentele pot folosi dorinta maternala pentru a rupe legaturile afective cu familia, cu mama. Este un mod in care isi exprima maternitatea. „Sunt la fel de matura ca si tine,asa incat te rog nu ma mai controla”, pare sa zica adolescenta. Priveste-ma ca pe un egal, vezi si tu ca nu mai sunt un copil, spune de fapt adolescenta mama. Familia si societatea ar trebui sa ofere si momente de reflecţie şi o organizare prealabila.
Dimensiunea imaginara adusa din trecutul copilariei in prezentul acum, fara a putea face separarea intre ele datorita dezorganizarii psihice va determina folosirea maternitatii ca solutie pentru a iesi din criza afectiva. Atentia parintilor se va concentra mai mult pe ajutarea in depasirea legaturilor afective si a crizei si mai putin obsesiv pe maternitate. Discutarea excesiva numai despre interzicerea maternitatii va determina adolescentele sa adopte exact ceea ce li se interzice.
Parintii si societatea vor recunoaste adolescentilor capacitatea lor de a deveni parinti la modul potential. A nu li se recunoaste aceasta, poate inhiba nevoia adolescentilor de a fi recunoscuti si pe fete sa aiba o sarcina. Unele adolescente la care conflictele cu mama sunt mai puternice, vad masurile contraceptive mai mult ca o tehnica de pastrare a infertilitatii corporale, adica pedepsita sa ramana copil. In interiorul adolescentilor lupta este intre a nu mai fi copil si a deveni matur. A deveni parinti poate fi un mod de a arata nevoia de recunoastere sociala, de castigare a identitatii de sine. Pot folosi sarcina ca un mijloc de a demonstra ca nu mai sunt copii.
Unele fete renunta la contraceptionale cand mamele le cearta mai mult. Sarcina apare ca un mod de a arata mamei ca nu o mai poate trata ca un copil.
Sarcina este utilizata in acest caz in mod inconstient de catre adolescenta pentru a umple un vid interior, pentru a pune capat tristetii sau unui sentiment profund de plictiseală. Este, de asemenea, o modalitate de evitare a suferintei provocate de doliul dupa o separare, aceea de parinti.
Unele tinere prezinta angoase de separare foarte puternice, continua sa fie foarte atasate de mama, si raman insarcinate in urma decesului tatalui.
Persistenta unei legaturi afective puternice intre adolescenta si mama, in cazul aparitiei unei greutati in viata mamei, poate duce la oprirea separarii si revenirea la o identificarea cu mama. Parintii prin atitudinea si educatia data vor ajuta pe adolescente sa diferentieze notiunile de a fi femeie si a fi mama. A fi femeie nu trebuie sa inceapa neaparat cu a fi mama. O nouă forma de dependenta, care se substituie dependentei infantile, se instaleaza, chiar daca sarcina era perceputa ca un mijloc de detasare.
Daca in relatia cu adolescenta, mama a avut si nu poate renunta la rolul de mama copil, este posibil ca si adolescenta sa-si doreasca sa devina intai mama.
Acele adolescente care nu pot depasi dependenta afectiva fata de mama pot folosi sarcina ca singurul mijloc de a o face. Psihologic si afectiv adolescenta mama va ramane fixata in acest stadiu. Achizitiile ulterioare pot avea loc dar mult mai greu. Atentia se va centra pe copil si mai putin sau deloc pe aspecte sociale, scolare, de formare a unei identitati mai complexe.
Adolescenta mama pune in pericol dezvoltarea ulterioara a acesteia chiar si a copilului. Dependenta afectiva de mama continua pentru ca este posibil ca adolescenta mama sa ceara ajutor mamei sale. Dezvoltarea complexa a adolescentei este compromisa iar solutia este evitarea unei asemenea situatii pana la momentul maturitatii.
In concluzie, rolul familiei este hotarator. Parintii vor renunta sa mai considere ideea conform careia calitatea de mama este ceva nefiresc, patologic, insistand pe recunoasterea acestei calitati dar si nevoia de amanare a manifestarii pana la maturitate. Recunoasterea de catre parinti a calitatii adolescentilor de a fi si ei parinti duce la cresterea increderii in sine a adolescentilor, recunoasterea identitatii personale in cautare, nu se vor mai simti umiliti si neacceptati de familie si societate. Parintii vor trata adolescentul ca pe un partener de viata si nu ca pe un copil. Mamele vor identifica care rol de mama l-au jucat in familie si daca acesta este de mama-copil impreuna cu psihoterapeutul se vor repozitiona. Altfel daca legatura afectiva este puternica si probabil ca este in aceste cazuri, acest model structurat in familie risca sa influenteze negativ adolescenta si viata.
Intruziunea parintilor in mod abuziv, dictatorial adresand cereri sociale, scolare, suprainvestite ca asteptari, va determina o blocare a adolescentilor care ar putea folosi ca modalitate de a iesi din blocaj, in acceptiunea lor, tocmai sarcina interzisa cu atata insistenta de catre parinti.
Psihoterapeut: D.D.Otrocol,cabinetul de psihoterapie Psihodad
Sursa: Bydlowski, M. Psihanaliza maternitatii