Miracolul rubinului

Un seic anunta in cafenea: „Califul a interzis cantatul.” Un dervis, auzind aceasta, se intrista atat de tare, incat fiinta lui launtrica, se stranse gramada si o boala grava puse stapanire pe el. Avand experienta, hakimul a fost chemat la patul lui de suferinta. I-a luat pulsul si l-a examinat dupa toate regulile artei sale, dar nu putu potrivi boala cu ceea ce citise in marile carti de medicina, si nici cu experientele anilor sai multi de practica medicala.

Dervisul isi dadu ultima suflare si hakimul, insetat de cunoastere, deschise cadavrul. Acolo unde dervisul simtise cea mai mare durere, gasi un bulgare mare, rosu ca un rubin. Mai pe urma, cand problemele financiare ajunsera sa il chinuie, hakimul vandu piatra. Ea trecu apoi din mana in mana, pana ajunse, in cete din urma, in posesia califului. El puse sa fie fixata pe un inel.

Intr-o zi, in timp ce purta iarasi inelul, califul incepu sa cante. in aceeasi clipa, vesmantul i se umplu de sange, fara ca trupul sa aiba vreo rana. Plin de uimire, urmari cu privirea cum rubinul sau clocotea ca uleiul incins si se imprastia ca sangele pe haina lui.

Socat de acest miracol, vru sa afle secretul rubinului. I-a chemat pe proprietarii anteriori, unul cate unul, pana cand dadu de hakim. El fu atunci in stare sa-i explice misterul cum rubinul sau clocotea ca uleiul incins si se imprastia ca sangele pe haina lui.