Adolescentii si parintii vor avea in vedere faptul ca homosexualitatea este uneori o simtire nu un act constient. Simtirea vine ca pulsiune din primii ani de viata. Desi homosexualul doreste si incearca uneori sa renunte, mai ales daca traieste complexul de vinovatie, nu reuseste in toate cazurile. Noi il judecam pentru ca nu vrea sau ii judecam pulsiunea care este inconstienta si necontrolabila usor rational?
Bazele tendintei spre homosexualitate exista inca din copilarie. Legaturile, relatiile, schimburile cu parintii, afectele, protectia,etc se stabilesc fata de ambii parinti. Putem lua in analiza bisexualitatea psihica a copilului. La pubertate, pulsiunea sexuala redevine activa dupa ce energia sa a stat la baza dezvoltarii copilului. Pulsiunea sexuala este atat de puternica incat nici un mijloc de satisfacere nu este ocolit. Exprimarea pulsiunii este necesara. Modul in care se exprima va fi mai mult sau mai putin agreat social, familial. Pana la formarea identitatii adolescentului care include si identitatea sexuala, pulsiunea se manifesta mai mult sau mai putin diferentiat in functie de propria individualitate. Este firesc in acest context ca placerea pana la stabilirea identitatii sexuale sa fie resimtita atat fata de fete cat si fata de baieti.
Fantasma sexuala a homosexualului este de a fi cu el sau ea facand dragoste. Este specifica mai ales perioadei de cautare a identitatii sexuale. Insa ramanea fixata in aceste cautari sau in nerezolvarea nevoii de a fi cu cel care face obiectul fantasmei devenirii, a uniunii prin iubire, poate determina ancorarea puternica in homosexualitate. In aceasta situatie familia, societatea ar fi bine sa ia in calcul atunci cand apeleaza la stigmate sociale de acceptare sau de neacceptare si nevoia inconstienta din spatele homosexualitatii. Poate ca familia, mediul, societatea ar fi putut face mai mult in satisfacerea, in implinirea acestei nevoi. Sau poate ca este mai usor sa apelezi la o eticheta de neacceptare in loc sa dai o mana de ajutor familial, social, amical, educational acestor oameni.
La baza homosexualitatii poate sta dorinta sexuala nediferentiata, care are in spate o pulsiune cu manifestare inconstienta. Homosexualul are nevoie mai putin de critici si mai mult de ajutor. El singur desi in cele mai multe cazuri vrea, nu poate. Pulsiunea nesatisfacuta nu poate fi oprita usor prin interdictie nici de catre cel care o are, nici de catre parinti, nici de catre societate. Poate doar fi exprimata, directionata spre exprimare si satisfacere in directii multiple.
Adolescentul nu poate face separatie intre a se gandi si a fi homosexual. Nu neaparat gandurile homosexuale sunt problema desi acestea obsedeaza si nelinistesc parintii si pe adolescent. In perioada cautarii identitatii deci si a identitatii sexuale, gandurile homosexuale sunt firesti. Adolescentul nu se desparte usor de placerea protectiei afective asigurata pana in acel moment de mama si tata. Frica de a fi homosexual poate deveni uneori obsedanta pentru adolescent.
Situatia poate deveni nelinistitoare, apare frica de a nu fi homosexual. Atitudinea de raceala, de a nu mai permite apropierea fizica si tandretea parinteasca, de a nu mai iesi impreuna cu parintii, este fireasca. Adolescentul lupta cu el, pentru cautarea identitatii si a celei sexuale. Rolul parintilor este de a usura prin atitudinea lor aceasta identificare. Supraprotectia, mentinerea legaturii afective prea strinse ingreuneaza identificarea.
Intelegerea specificului acestei etape de catre parinti si mediu, rolul pulsiunilor sexuale in formarea adolescentilor, poate usura trecerea.
Lipsa identitatii sexuale, sau neacceptarea identitatii pe care o are, duce adolescentul si asa perturbat fizic, social, psihologic de transformarile specifice perioadei, la dorinte de suicid. Omul fara identitate ca persoana, cu o identitate neacceptata social, respinsa, neinteleasa si oprimata, nu se regaseste si nu poate lupta usor cu pulsiunea oricit ar dori. Mediul, societatea, familia nu i-a oferit posibilitatea de a dezvolta alternative in cautarea identitatii de sine si a identitatii sexuale, sau in formarea unei identitati sexuale acceptate social. Homosexualul nu poate functiona in afara unui mediu. Omul nu a fost creat sa functioneze singur.Singura solutie este formarea si asocierea la o comunitate specifica, la un grup care sa-l inteleaga, sa-l accepte asa cum este.
Prin atitudinea sociala de denigrare, de umilire, societatea nu face decit sa indeparteze homosexualul, sa-l determine sa ramana in legatura cu comunitatea sa care astfel se intareste. Homosexualul care ar dori cel putin sa renunte are putine sanse. Societatea nu-l accepta, grupul daca este in curs de renuntare deasemeni. Solutiile sunt limitate de insasi atitudinea sociala.
Homosexualitatea in adolescenta este in principiu una tranzitorie. Poate fi in legatura cu formarea identitatii adolescentului in general si a celei sexuale in special. Atitudinea, modelele parentale, afectivitatea parintilor poate influenta pe adolescent.
Homosexualitatea poate izola adolescentul fata de prieteni, colegi, care in aceasta perioada au rolul de deveni o a doua familie. Astfel, adolescentul in cautarea identitatii propii se va identifica cu cea sexuala. Riscul este ca pe diferite elemente de personalitate sa ramana blocat in acest stadiu.
Reactia parintilor la aflarea identitatii sexuale a adolescentului, poate duce la neacceptarea identitatii de sine si la conduite autoagresive.
Raportarea in discutiile parinti adolescent la identitatea sexuala, exprimarea de catre parinti in mod obsesiv a acesteia, duc la scaderea increderii in sine si asa aflata in curs de formare a adolescentului. Acesta se vede incoltit. Nu poate lupta cu pulsiunea pe care nu o intelege, nu o poate opri, nu poate renunta nici la iubirea parintilor. Apare varianta afilierii la un grup aflat in aceeasi situatie cu el.
Atitudinea diferita a parintilor referitor la identitatea sexuala a adolescentului va ingreuna si mai mult situatia.
In pozitionarea parintilor este important ca acestia sa constientizeze faptul ca orientarea sexuala poate fi tranzitorie in adolescenta iar cauzele ei nu depind de vointa adolescentului, uneori sunt greu de definit si inteles. In adolescenta ea doar se se manifesta.
Parintii vor fi preocupati sa nu dezvolte la adolescent un sentiment de culpabilitate, care ar ingreuna si mai mult situatia. Adolescentul cu o identitate sexuala neacceptata, va iesi mult mai greu din criza adolescentei.
Afla mai multe despre cum poti depasi aceasta situatie apelind la un psihoterapeut specialist.
Psihoterapeut: D.D.Otrocol Cabinetul de psihoterapie Psihodad
Sursa: Glowczewschi B : Adolescence et sexualite.
