(Poveste orientala)
Mullahul, predicator, vru sa ia niste nuci pentru sotia sa, pentru ca aceasta ii promisese sa-i gateasca fesenjan, o mancare preferata cu nuci. In bucuria anticiparii mancarii sale preferate, mullahul baga adanc mana in borcanul cu nuci si apuca atatea, cate a putut prinde cu o singura mana. Cand incerca sa isi scoata mana din borcan, mana i se blocase inauntru.
Oricat trase si rasuci, borcanul nu-i elibera mana. Tipa, gemu si blestema intr-un fel in care un mullah chiar nu ar trebui. Dar nimic nu fu de ajutor. Chiar si cand sotia lui lua borcanul si trase de el cu toata puterea, nu se intampla nimic. Mana lui ramase blocata in gatul borcanului. Dupa multe incercari zadarnice, isi chemara vecinii pentru ajutor.
Toata lumea urmari cu mare interes aceasta scena care se desfasura dinaintea lor. Unul dintre vecini cantari situatia din ochi si il intreba pe mullah cum s-a petrecut accidentul.
Cu o voce jalnica si gemete de disperare, mullahul ii povesti despre nenorocirea sa. Vecinul zise: „Te voi ajuta, daca faci exact cum iti spun eu.” „Promit ca fac tot ce spui, numai sa ma scapi de acest borcan ingrozitor.” „Atunci vara-ti si mai adanc mana in borcan.” Acest lucru i se paru ciudat mullahului, cum adica sa-si bage mana si mai adanc in borcan, cand voia sa si-o scoata de acolo? Dar facu asa cum i se spusese. Vecinul continua: „Acum deschide-ti mana si da drumul nucilor pe care le tii.”
Cererea aceasta il supara pe mullah. In definitiv, el vroia nucile pentru mancarea lui preferata si acum trebuia, in schimb, sa le dea drumul. Fara nici o tragere de inima, urma instructiunile celui care il ajuta. Omul ii spuse acum: „Fa-ti mana foarte mica si trage-o usor afara din borcan.”
Mullahul facu aceasta si, iata, fara nici o problema, isi scoase mana din borcan. Dar nu era multumit pe deplin. „Mana mea e libera acum, dar unde sunt nucile?” in acest moment, vecinul lua borcanul, il rasturna si lasa sa curga cate nuci voia mullahul. Cu ochii holbati si gura cascata, mullahul privi si spuse: „Esti magician?”