“Dacă îţi imaginezi că într-o relaţie de cuplu intri ca să iei de la partener, vei suferi atunci când aştepţi să primeşti şi nu ţi se dă. Dacă îţi imaginezi că relaţia de cuplu este ca să te facă fericit, vei suferi atunci când te trezeşti singur pentru o clipă şi îţi dai seama ce viaţă de rahat ai. Dacă îţi imaginezi că iubirea „se primeşte” de la celălalt, vei suferi atunci când vei uita că iubirea se „autogenerează” în fabrica din sufletul tău. Dacă îţi imaginezi că într-o relaţie de cuplu trebuie să îţi laşi deoparte libertatea, propriile nevoi, hobby-urile şi prietenii, vei suferi de fiecare dată când vei fi şantajat în numele iubirii să renunţi la tine iar la sfârşit – suferinţa supremă – când eşti părăsit pentru că eşti un om fără coloană vertebrală care a renunţat aşa uşor la propriul suflet. Iar cea mai mare suferinţă este atunci când ţi-ai format părerea despre iubire din ce spune religia, mass-media şi anturajul tău. Ai un compas perfect al iubirii în inima ta. Acolo ştii tot timpul ce e bine şi ce e rău, ştii când mergi pe un drum greşit sau unul al împlinirii, când e timpul să se încheie o relaţie sau să înceapă una. Nu asculta pe nimeni, nici pe mine, când vine vorba de iubire. Dar ascultă-ţi vocea interioară cu sinceritate brutală. Şi atunci vei ştii tot ce ai nevoie să ştii despre iubire, relaţii, îndrăgostire, fericire”. Pera Novacovici.
„Casatoria este o uniune intre un barbat care nu poate dormi cu fereastra inchisa si o femeie care nu poate sa doarma cu fereastra deschisa.” George Bernard Shaw.
„Lanturile nu pot tine unita o casatorie, ci firele, mii de fire minuscule care leaga oamenii impreuna de-a lungul anilor.” Simone Signoret.
„Succesul intr-o casatorie nu provine numai din gasirea partenerului potrivit, ci din conditia de a fi partenerul potrivit.” Barnett R. Brickner.
„Nu te casatori niciodata dimineata, caci nu se stie niciodata pe cine vei intalni in acea noapte.” Paul Hornung.
„Multe casatorii ar putea supravietui daca partenerii ar putea realiza ca ceea este bun urmeaza dupa ceea ce este cel mai rau.” Doug Larson.
„Unul din avantajele casatoriei este ca, atunci cand incetezi sa il mai iubesti sau el nu te mai iubeste, continuati sa fiti impreuna pana cand te indragostesti din nou.” Judith Viorst.
Esenta fiintei noastre este caracterizata de existenta unui spatiu vast nelimitat in continua dezvoltare. Este un spatiu mai greu de inteles din perspectiva noastra materialista in care totul este masurat si cantarit. Este o existenta in afara conceptelor noastre, mai usoara de preluat prin simtire decat prin cuvinte. Mintea conceptuala nu poate cuprinde acest spatiu, este ceva ce simtim inainte de a ne exprima prin gand si vorbire, este o stare apriorica. Pentru ca l-am exclus, l-am ignorant, acest spatiu ne inspaiminta si avem doua tendinte care intra uneori in conflict: tendinta de apropiere si cea de indepartare de el.
Tendinta de apropiere o regasim in momentele de relaxare, in spatiile fizice extinse, cand privim cerul sau marea, infinitul, campiile si muntii. Aceasta tendinta de centrare a atentiei spre spatii infinite este o reflexie a spatialitatii esentei fiintei noastre, este un mod prin care putem intra in contact cu aceasta esenta.
Cu cat vom accepta mai mult ca acest spatiu face parte din noi, cu atat vom mai face un pas spre fericire si spre o stare de echilibru.
In etapa constiintei de supravetuire avem tendinta de a ne compara mereu cu tot si cu oricine formandu-ne astfel o personalitatea bazata pe lupta . Orice lupta in exterior este de fapt o lupta in interior.
In relatia de cuplu partenerii parcurg urmatoarele etape:
1.Etapa de fuziune in care eu si tu sunt eu (constiinta este adormita).
- Etapa de dependenta de celalalt (constiinta se trezeste dar constientizarea esentei nu exista).
- Etapa de cautare si de consolidare a independentei . Cine sunt eu ? (se cauta trecerea de la constiinta de supravetuire, a luptei cu partenerul, la stadiul constiintei de sine).
4.Etapa de reconstructie a bazei relatiei a identificarii lui Eu,Tu si Noi. (in acest stadiu relatia este abordata in mod matur si privita ca o oportunitate pentru cunoastere si dezvoltare proprie. Este etapa care caracterizeaza constiinta de sine si de celalalt, rolul diversitatii umane in procesul devenirii).
Un cuplu se poate afla intr-o etapa sau in alta intr-o perioada anume de timp. Mai problematic este insa situatia in care o persoana din cuplu se afla intr-un moment de referinta intr-o etapa si cealalta persoana in alta etapa. Constiinta de supravetuire initiaza lupta si vrea suprematia sau macar o explicatie. Aceasta explicatie este greu de dat sau de acceptat. Aceste etape nu depind de dorinta cuiva, ci sunt parghii ale evolutiei si devenirii umane. In aceasta situatie nu mai este nimic care sa defineasca ce este iubirea si ce este ura. Totul este amestecat, totul este un perpetum mobile care cere o noua ordine. Lupta este inerenta.
Acele cupluri care nu constientizeaza aceste etape, cat si importanta lor, vor ramane blocate intr-o etapa sau doua. Vor suferi sau vor incerca sa iasa din blocaj printr-un divort, ceea ce nu stiu este insa ca vor gasi pentru urmatoarea relatie o persoana asemanatoare. Aceasta situatie se va repeta pana cand persoana va reusi sa constientizeze scopul real, taina relatiei de cuplu sau nu. Am cunoscut persoane care au trecut prin divorturi repetate si continuau sa faca aceleasi alegeri.
Spatiul emotional reprezinta trairea pe care asteptam sa o avem la un moment dat. Este dinamic si variaza de la un moment la altul. Un mic stimul exterior, un sunet, o imagine, un miros, o atingere, un cuvant poate modifica spatiul emotional. In general acest proces scapa controlului constient.
Forma spatiilor emotionale poate fi si aceasta diferita.
Singurul spatiu emotional stabil este cel in care ne cuplam cu natura noastra esentiala, cu esenta fiintei aflata in afara mintii conceptuale. Este specific etapei a patra, de formare a unei noi baze pentru relatie. Reconstructia relatiei se face nu prin limitarea spatiului emotional in relatie, ci prin extinderea acestuia, prin eliberarea granitelor, prin fluidizarea lui. Cei doi vin din drag acasa nu pentru ca sunt casatoriti si au o familie, ci pentru ca asa simt. Relatia de cuplu nu trebuie sa constranga, sa limiteze si sa puna in pericol individualitatea partenerilor.
In prima etapa, cea de fuziune, in care eu si tu sunt eu si constiinta este adormita, nevoia unui spatiu emotional propiu este mai redusa pentru ca Eu si Tu sunt eu.
In etapa de dependenta de celalalt, cand constiinta se trezeste dar constientizarea esentei nu exista, apare din cand in cand nevoia spatiului emotional. La inceput ca strafulgerari, apoi din ce in ce mai mult.
In etapa de cautare si de consolidare a independentei, in etapa “Cine sunt eu ?” se cauta trecerea de la constiinta de supravetuire, a luptei cu partenerul, la stadiul constiintei de sine. In aceasta etapa nevoia spatiului emotional este din ce in ce mai mare. Apare mai des si se poate mentine mai mult timp.
In etapa de reconstructie a bazei relatiei, a “identificarii lui Eu, Tu si Noi, nevoia de spatiu emotional capata alte dimensiuni, continutul nevoii se modifica, spatiul emotional nu mai este determinat de numar, structura si forta egourilor, ci de gradul de accesare a esentei. Esenta fiind o vastitate, nevoia cauta alte forme de manifestare. Se transforma cumva in nevoia de vastitate, de esenta, de reducere a formelor si a limitarilor conceptuale. Persoana devine, se simte parte a vastitatii si nemarginirii. Nu mai doreste sa schimbe pe nimeni, invata sa accepte si sa inteleaga diversitatea.
Centrarea pe mutiplele egouri ne decentreaza de la esenta, de la starea de deplinatate.
Odata cu modificarea etapelor unui cuplu apare si modificarea spatiilor emotionale . Aparitia unui nou spatiu emotional constituie o etapa in care se pune problema adaptarii de la un spatiu emotional la un alt spatiu emotional. De la o anume forma la o alta forma.
Spatiu emotional este o parte din spatiul esentei, a fiintei noastre. Sub influenta constiintei de supravetuire si a mintii conceptuale traim o viata in mod reductionist, in sensul ca ne limitam si constientizam doar o parte din ceea ce suntem si din ceea ce putem deveni.
Exista o tendinta in noi de deschidere spre imensitatea fiintei. Constiinta de supravetuire ne ofera o mica portiune dintr-o realitate mai mare, libera si totala. Aceasta portiune este conditionata de suma credintelor si experientelor noastre.
In timp scopul cuplului a inregistrat o dinamica crescuta. De la intelegerea cuplului ca act social,ca mijloc de supravetuire asistam azi la nevoia de intelegere a cuplului ca mijloc pentru dezvoltarea propie, pentru cunoastere interioara si pentru afirmarea si dezvoltarea identitatii partenerilor.
Rolurile feminine si masculine isi schimba si uniformizeaza continutul.
Am putea vedea ca scop al unei reatii de cuplu si dezvoltarea personalitatii,a gradului de constiinta.
Prin iubirea naturala in cuplu creste toleranta, acceptabilitatea, capacitatea de a intelege si pe celalalt si astfel realizam trecerea de la un nivel de constiinta la unul mai amplu.
A ramane fixat intr-o etapa sau intre etape in relatia de cuplu este un pret mult prea mare pe care il platim si pentru care sacrificam libertatea interioara, deschiderea, fericirea propie si a partenerului.
Ingustarea spatiului emotional al partenerului, si netinerea cont de nevoile emotionale dinamice dar si diferite ale acestuia este un mod egoist, limitat, de-a vedea menirea cuplului.
Relatia de cuplu nu mai poate exista prin pierderea individualitatii partenerilor.Relatia de cuplu nu este un scop ci un mijloc ptr cresterea si dezvoltarea interioara a partenerilor.
Scopul cuplului nu este de a ne ascunde de fixatiile si problemele emotionale in care suntem blocati, ci a le depasi. Fara depasirea tiparelor propii nu ne putem intelege partenerul si nici pe noi.Si chiar daca la un moment dat ne intelegem pe noi si partenerul ,in dinamica,in momentul urmator ,acest lucru s-ar putea sa nu mai fie posibil.Fara cunoasterea in dinamica de sine si de celalalt nu vom putea reconstrui baza relatiei.
Menirea unui cuplu este si ea in schimbare si transformare, precum apa unui rau care curge neincetat modificindu-si forma si dimensiunile, consistenta si culoarea. Si cei care se uita doar la copacii ramasi fixati pe marginea raului nu pot vedea curgerea si petrecerea lui. Unde poate sa curga neincetat raul? Desigur spre unirea cu marea cea mare, cu imensitatea acesteia, cu nelimitarea acesteia, cu atotcuprinderea ei. Spre unirea si regasirea esentei sale.
Pentru imbunatatirea relatiei tale de cuplu suna si programeaza-te la cabinetul de psihoterapie PSIHODAD
Psihoterapeut: Dan Dumitru Otrocol
(Sursa de inspiratie : Emoţiile distructive Daniel Goleman intr-un dialog stiintific cu sanctitatea sa Dalai Lama;Arta fericirii, sanctitatea sa Dalai Lama si Howard C.Cutler;Psihologia viitorului,Stanislav Grof;Psihologia Trezirii, John Welwood;Corpul tau stie raspunsul,David I Rome;Nagarjuna ,Epistola catre un prieten,comentariu de catre Venerabilul Rendawa,Zho-nu Lo-dro;Note de curs, Juan Ruiz Naupari ;Invataturile lui Gurdjieff,Trezirea constiintei si evolutia spirituala,de G.Thompson(Govindananda);Cheile genelor, Richard Rudd.)
