Constiinta reprezinta o forma de reflectare psihica a realitatii specific umana. Este o capacitate de intelegere, de a cugeta. Este capacitatea de a avea responsabilitate, autocontrol, de a aprecia ceea ce faci, de ati da seama, de a intelege. Ansamblu de procese psihice variate, complexe cuprinzând senzaţii, percepţii, reprezentări, noţiuni, judecăţi, raţionamente, inclusiv procese afective şi voliţionale. Sentimentul pe care omul îl are asupra moralităţii acţiunilor sale.
Constienta inseamna a sti ca stii, ati da seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul său în societate, care realizează scopuri dinainte stabilite, care acționează pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale.
A fi constient insemna a avea conștiință. Cei care au conștiința trează, care își dau seama de realitatea unui fapt, a unui lucru, care își dau seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate. Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuiește în conformitate cu un anumit scop.
Cu cat o persoana are o constiinta mai ridicata cu atat este mai constienta, cu atat capacitatea sa de a cuprinde si de a se autocuprinde este mai ridicata.
Daca privim inapoi in timp realizam evolutia constiintei. Unul era nivelul de constiinta de acum 100-500 de ani si altul este cel de azi. Daca privim axa trecut-prezent-viitor putem vedea dinamica constiintei. Presupunem o crestere a acesteia odata cu trecerea timpului. Exista mai multe abordari si forme ale constiintei umane.
Din motive practice voi face o abordare a constiintei umane, pe patru nivele.
Nivelul 1 este nivelul specific non-constiintei sau constiintei adormite. Persoanele aflate mai mult sau mai putin in aceasta forma de constiinta nu stiu ca nu stiu, deci dorm, constiinta este in starea de somn. Nu vorbim de somnul biologic obisnuit, ci de somnul constiintei.
Nu inseamna ca nu se intampla lucruri, ci doar ca nu ne dam seama de ele. De exemplu, daca privim din prezent in trecut realizam ca atunci nu eram constienti de unele lucruri. Nu eram constienti de curentul electric, de existenta altor planete, de energia soarelui, de miscarea planetara, nu eram constienti de ceea ce putem fi. In acest sens aveam o constiinta adormita .
Si astazi daca privim atent realizam ca sunt persoane mai conservatoare, preocupate de trecut, inchise fata de nou si cunoastere. In acest sens constiinta lor este adormita.
Preocuparea numai de domenii unidirectioanate ale vietii fara deschiderea spre constiinta cel putin partiala a altor domenii presupune o constiinta adormita.
Ramanerea la nivelul constiintei de acum 10-20 de ani si neactualizarea ei presupune o constiinta adormita .
Constiinta de gradul doi sau constiintaa de supravietuire, constiinta specifica starii de veghe.
Este constiinta predominanta in care ne aflam acum . Printre caracteristicile acestei forme de constiinta mentionez:
-Compararea dusa in extrem cu cei din jurul nostru in defavoarea identificarii si valorizarii propriilor aptitudini. Criza psihologica de subevaluare sau supraevaluare .
-Lupta tuturor impotrva tuturor. Ca extrema, existenta luptei, a nevoii de a fi mai bun decat celalalt devine mai important decat obiectul acesteia.
-Identificarea cu rolurile si statutul social, profesional, material etc. La intrebarea „Cine esti?” persoana va raspunde: sunt mama, sotie, salariat, conducator auto, sunt cel care nu sunt ca ceilalti, sunt deosebit fata de altii, nu sunt ca altii, eu sunt superior etc. Persoana se identifica cu ceea ce are, cu ceea ce face, cu ceea ce crede ca este(datorita nivelului de constiinta), dar nu stie ceea ce ar putea fi, pentru ca nu a constientizat inca (aceasta constientizare are loc prin urmatorul nivel de constiinta).
Pe acest nivel oamenii se imparti in buni si rai,frumosi si urati, slabi si grasi, normali si deosebiti, destepti si mai putin destepti, superiori si inferiori etc.
Existenta acestui nivel de constiinta este una din cauzele nemultumirilor, frustrarilor, neimplinirii, lipsei de incredere in sine, in ceilalti, a anxietatii si depresiilor, a nevrozelor si episoadelor psihotice, a crizelor psihospirituale.
Este nivelul suferintei umane si a invatarii prin suferinta si nefericire. Pentru ca omul nu cauta sa identifice ceea ce este el in complexitatea fiintei sale, ci se limiteaza sa creada ca este sau nu este ceea ce vede la ceilalti. Ignoranta duce la dorinta (prin comparare cu ceilalti), dorinta duce la atasament sau respingere, atasamentul duce la suferinta, fie prin frica pierderii, fie prin efortul apararii. Este terenul pe care egourile se intaresc, isi maresc radacinile la nivelul gandurilor, emotiior, actiunilor noastre, ne acapareaza si descentreaza fiinta, ne indeparteaza de esenta care la randul ei se divizeaza. Marimea unei parti va fi influentata de marimea egoului respectiv. In cazul cresterii exagerate ,la nivel extrem al energiei egoului aceasta va duce la un comportament clinic, persoana se descentreaza si mai mult, gandurile sunt in tulburare, apare episodul psihotic.
Voi folosi un exemplu:
O persoana care provine dintr-o familie din mediul rural, traieste in insuficienta in Bucuresti, pentru asi finaliza studiile. La aparitia unei oportunitati, se implica si devine un mare intreprinzator, cu o situatie economica in crestere. In timp ajunge sa creada (tulburarea de gandire) ca este o persoana speciala, aleasa, ca face parte din clasa oamenilor bogati si ca aceasta pozitie este singurul lucru important, cel mai important din viata . Apar perturbari economice si persoana intra in insuficenta de plati. Pentru a masca declinul economic si psihologic, imprumuta la negru bani cu dobanda exagerata pentru a-si onora platile. Ba mai mult, imprumuta alti bani si cumpara masina personala foarte scumpa, pentru a-i determina pe cei din jur sa creada ca desi toti o duc rau, el specialul, o duce bine.
Sfarseste prin crearea unui conflict de nerezolvat, ajungand in situatia de a nu mai putea plati imprumuturile si datoriile la stat. Las pe fiecare sa-si imagineze ce s-a intimplat in prezent cu acea persoana.
Pentru a intelege mai usor ce inseamna constiinta de supravietuire si de ce aceasta reduce adevarata constiinta, o limiteaza, voi face un mic experiment:
Gindeste-te acum la cine esti: mama, tata, copil, profesor, economist etc.
Acum intreaba-te: cine este partea din tine care stie ca tu esti ceea ce esti???……
Asadar constiinta de supravietuire este constiinta care limiteaza, ingusteaza, blocheaza imensitatea fiintei noastre.
- Constiinta de sine . Este constiinta acelor persoane care incep sa-si puna intrebari existentale, sa caute raspunsuri, sa le afle, sa investeasca in dezvoltarea interioara, care cauta si alte moduri de a intelege propria persoana si pe ceilalti.
Este o constiinta mult mai larga, mult mai extinsa. In aceasta constiinta egourile se reduc, sau dispar, persoana se intelege si incepe sa inteleaga pe ceilalti. Devine mai toleranta cu sine si mediul pentru ca incepe sa constientizeze rolul diversitatii umane in desavarsirea sa si a naturii. A fi diferit nu inseamna a fi impotriva, a fi mai slab sau mai puternic este doar o nuanta. Persoana poate spune in acceptare totala “Eu sunt cel ce sunt”.Comunicarea verbala cu ceilalti incepe sa fie mai scurta, mai clara si la obiect ptr ca persoana stie cine este, ce vrea, cui vorbeste. Nu mai traieste frica ca va fi judecata.
Este o constiinta care pleaca din esenta si se manifesta prin esenta. Persoana ajunsa aici se recentreaza, se intelege si gandeste, are emotii si actioneaza, dar dintr-o cunoastere largita, din esenta, nu din egou.
Pe acest nivel de constiinta evolutia nu se mai face prin suferinta, ci prin constiinta esentei, intelegerea necesitatii diversitatii de ginduri , emotii si actiuni umane. Si aici exista emotii, dar acestea sunt firesti si nu disproportionate. Vin din esenta si armonie, nu din egouri, nu din frica.
La acest nivel bolile, cel putin cele psihice, nu se mai manifesta pentru ca omul nu actioneaza din concurenta cu altii, ci din cunoasterea mecanismelor naturii. Omul nu mai este ignorant, ci participant, nu mai asteapta sa primeasca, ci ofera dezinteresat. Asteptarile sale sunt reale si indreptate catre sine ,in interior, nu catre exterior, catre alte persoane. Se intelege si nu mai are nevoie sa fie inteles.
Voi enumera cateva mijloace, pirghii prin care omul ajunge la acest nivel de constiinta:
-dinamica fireasca a naturii, a miscarii energiilor vietii, a principiilor si arhetipurilor .
-suferinta, trairi afective, negative sau pozitive, exaltice, cu rol de soc energetic, de parghie care efectiv ne arunca cu gandurile, emotiile si actiunile noastre pe nivelul trei de constiinta (vezi situatia persoanelor bolnave grav, celor care pierd pe cineva apropiat afectiv cu care exista simbiotic, pierderea locului de munca, participarea la traume majore, cataclisme, razboaie etc).
-prin apartenenta la un mediu cu deschidere in acest sens.
-prin depasirea unui moment conflictual, traumatic, dramatic sau de extaz in viata sa.
-prin participarea la experiente psiho-spirituale cu rol de transcendere.
-prin deschiderea spre cautararea de noi sensuri si raspunsuri la intrebari.
-prin eliberarea energiei traumelor,a nemultumirii, a luptei concurentiale din stadiul doi si orientarea acesteia spre stadiul trei.
-prin perseverarea in procese de dezvoltare interioara si accederea sinelui.
-prin participarea la experiente de constiinta extinsa.
Prin practicarea cel putin lunar a terapiei si respiratiei Pneuma, se deschide o poarta de acces spre nivelul trei de constiinta .
Constiinta de gradul 4
Este constinta care presupunere intelegerea de sine, intelegerea celorlalti, a naturii umane, a procesului miscarii prin diversitate, a creatiei din deplinatate, nu din frica si neajunsuri.
Este procesul in care esenta se manifesta total, nedivizat. Centrarea se manifesta limpede si clar, elementele centrarii sunt insa mult mai vaste. Cunoasterea cuprinde persoana ca sine, ceilalti, natura, universul, multiversurile, principiile existentei, energiile necunoscute.Omul sta fata in fata,constientizeaza ,intelege,arhietipurile ca principii ale existentei.
Pe nivelul unu si doi de constiinta iubirea in sensul ei real de energie care centralizeaza si sineizeaza, nu poate exista decat ocazional, ca exceptie. Te iubesc, ma iubesc este o minciuna sau autominciuna. In spatele cuvantului se ascund frici inconstiente.
Singura iubire adevarata, pura, deschisa, inaltatoare, sublima, incepe sa apara de la nivelul trei si determina esenta nivelului patru de constiinta.
Constiinta de acest grad reprezinta constiinta iubirii desavarsite, totale, atotcuprinzatoate. Omul este centrat in interior, este centrat in afara fata de ceilalti oameni, este centrat fata de natura, fata de univers, multivers. Omul devine parte din tot, are constiinta de sine dar si constiinta diversitatii celorlalti si constiinta multidimensionala. Gandurile, emotiile si actiunile sale nu mai sunt egotice, nu mai au in spate o frica, cunoasterea este totala.
Constiinta de nivel 1 si 2 este o constiinta a egourilor, o constiinta de supravietuire, a luptei contra tuturor si fata de sine insusi, esenta este divizata. Fericirea este un drum, nu un capat.
Constiinta de gradul 3 este constiinta omului trezit, constiinta luminii de la capat, in sens metaforic pentru ca iluminarea inseamna lumina cunoasterii, a constiintei. Este o constiinta de tip Pneuma, lucrata. Este constiinta in care incepe si se finalizeaza moartea mistica a egourilor din Terapia si Respiratia Pneuma.
Constiinta de gradul patru este constiinta omului desavarsit, cuplat la energia iubirii de la care primeste si da in armonie, din convingere, din constiinta. Intelepciunea este vasta, in consonanta cu a intregului. Procesul de iluminare, de moarte mistica este finalizat. Moartea mistica este urmata de noua nastere.
