„Din suferință s-au născut cele mai mari caractere.
“ Cele mai puternice suflete sunt pline de cicatrici.” Khalil Gibran
„Suferința apare atunci când așteptăm ca ceilalți să ne iubească în felul dorit de noi.” Paulo Coelho
„Nu evenimentele ne influenţează, ci modul în care le interpretăm” Epictet
„Când lacrimile curg dintr-o rană primită în inimă, brazdele pe care le sapă sunt frumoase şi nobile.” Emile Zola
Cu totii ne dorim fericirea, cu totii fugim, cautam sa ne izolam, sa ridicam bariere, uneori peste masura, in fata suferintei. Suferinta a devenit ceva de nedorit, respingator. Un monstru ce trebuie alungat.
Nu exista oameni care sa nu fi experimentat suferinta. Suferinta nu a ocolit pe nimeni.
Incercam sa depasim suferinta prin negarea acesteia sau prin identificarea cu activitatile zilnice: folosirea drogurilor, alcolului si a substantelor chimice. Proiectarea cauzei suferintei asupra celor din jurul nostru. Astfel, am ajuns sa nu mai constientizam ce se afla in spatele suferintei, ne ascundem fata de ea, o ignoram, iar aceasta se intoarce in mod exploziv contra noastra.Cu fiecare negare ii marim de fapt forta, cu fiecare respingere o apropiem si mai mult.
Rezistenta noastra in fata suferintei a scazut, nu mai avem capacitatea de a o privi in fata si de-a o intelege: ce esti, de ce existi, de unde vii, ce vrei sa-mi comunici? Esti dusmanul meu sau ai un rol de care eu nu i-mi pot da seama?
In Orient se considera ca omul are capacitatea de-a se eibera de suferinta, dar nu te poti elibera de ceva daca nu accepti ca acel ceva exista. Acceptarea suferintei este o conditie prealabila. Privitul in fata a suferintei se face direct, fara ocolisuri, fara negare. Suferinta este acceptata, infruntata si depasita. Este privita ca o parte a vietii, pare a fi de la sine inteles ca este ceva rau, de nedorit si infricosator. Am adoptat solutia de-a face orice ca sa ne indepartam de ea, sa nu o bagam in seama.
Astfel, un lucru minor poate genera o mare suferinta. In timp suferinta creste iar capacitatea noastra de a-I face fata scade.
Am putea insa aborda si din alt punct de vedere suferinta?. Daca am iesi din contextul constiintei de supravietuire si am permite mintii sa fie libera am putea sa o vedem, sa o intelegem si altfel?
Centrandu-ne atentia pe evenimentele din jurul nostru am putea observa ca acolo unde apare suferinta apare si o nevoie de transformare, o nevoie de schimbare a omului cuprins de socul suferintei. Oamenii care trec prin situatii dificile, generatoare de suferinta, devin mai umani, mai patrunsi de empatie, ies din obisnuinta sau ignoranta zilnica, din zona confortabila si se autodepasesc, dezvolta obiective in directii noi, umanitare, de ajutorare a celorlalti, de cercetare in acel domeniu in care a aparut suferinta.
O persoana care trece prin suferinta pierderii unei alte persoane apropiate in urma unei boli isi va dedica probabil timpul studierii acelei boli, va finanta sau sprijini cercetari in acel domeniu.O persoana care a pierdut pe cineva apropiat intr-un accident, incendiu, inundatii, catastrofe, va dezvolta preocupari umanitare si de prevenire in acel domeniu. Asa au aparut fundatii pentru cercetarea diverselor boli, asa au aparut directii noi de orientare a atentiei si preocuparii umanitare.
Sa fie asadar suferinta un tipar, o pirghie, un arhietip, o lege a dezvoltarii naturii umane?
Cineva imi spunea ca intr-o perioada scurta de timp a pierdut aproape toate rudele: frati, parinti etc. I-a luat foc casa, a trait pierderea unor prieteni. Dupa perioada fireasca de doliu a inceput sa studieze aceasta latura trista a vietii, acumuland din ce in ce mai multa experienta. La nivel de comunitate este aceasta un lucru bun? Probabil ca da, daca reusim sa depasim constiinta de supravietuire si tiparele ei am putea sa o vedem si altfel.
Gurdjieff spunea ca pentru a trece de la o octava la alta a existentei, omul are nevoie sa depaseasca nivelul tampoanelor, si pentru a-l depasi are nevoie de vointa si de supraefort.
Sa fie asadar suferinta impulsul, energia motivationala a punerii in miscare a vointei si atentiei directionata spre acel domeniu unde a aparut?
Are suferinta rol de energie afectiva complexa si foarte puternica care daca atinge un anumit nivel poate determina omul sa treaca de la un nivel la altul de constiinta?
Faptul ca ne desfasuram viata pe mai multe nivele este deja un fapt devenit cunoscut si constientizabil de o mare parte din noi.
Sa fie asadar suferinta mecanismul prin care evoluam ca nivel de constiinta, prin care accesam o alta latura a existentei, o latura creatoare?
Sa ne straduim sa o indepartam, sa ne schimbam atitutudinea fata de ea, dar si sa invatam din experienta traita. Astfel suferinta capata un sens evolutiv.
Sa observam si sa analizam si suferinta provocata de unii contra altora si de noi contra noua insine. Adevarata suferinta o generam noi. Suntem creatori de suferinta si o amplificam cand o negam sau o ascundem, cand o externalizam fara a-i folosi potentialul creativ, fara a folosi energia suferintei.
Pentru a intelege mai bine suferinta atunci cand ea apare, inainte de a dezvolta acele mecanisme de aparare cunoscute sa ne intrebam: De ce se intampla acest lucru? Ce cred eu despre acest lucru? As putea sa mai cred si altceva? Pot eu intoarce timpul inapoi si schimba, inlocui momentul suferintei? Ce pot schimba? Desigur, atitudinea mea fata de suferinta, fata de acea intamplare, acel eveniment.
Suntem calatori in viata, dar uneori poate ca ar fi bine intre urcat si coborat din tren sa mai oprim in cate o statie si sa ne intrebam de ce exista acea statie si care este rolul ei, sa ramanem curiosi la ce am putea descoperi acolo.
Astfel prin preocuparea ca alti oameni sa nu mai treaca prin suferinta acea constructie de constiinta ne ridica la un alt nivel existential, devine cumva partea de eternitate, din ceea ce noi nu stim ca suntem.
Pe nivelul constiintei de supravetuire, a identificarii cu egourile si a luptei de dragul luptei, suferinta va exista in continuare oricat de mult vom incerca sa ne indepartam de ea.
Prin trecerea la nivelul constiintei de sine si de ceilalti, a constiintei multidimensionale, suferinta se va reduce pana la disparitie. Rolul acesteia de impuls afectiv, de energie mobilizatoare, de soc transformator, de descoperire a tampoanelor, va dispare. Omul nu va mai avea nevoie de suferinta pentru a face un salt, o trecere de la “o octava la alta octava”. Trecerea va fi posibila datorita constiintei de sine si de ceilalti, a altor forme de constiinta.
Suferinta are rol de impuls doar pe niveluri inferioare de constiinta cum este constiinta de supravetuire, a luptei de dragul luptei.
Emil Cioran spunea ca suferinta depasita ne ajuta sa iesim din mediocritate si suficienta.
E.Cioran, A. Gide, E. Gurdjieff, F.M. Dostoievski, S. Kierkegaard, Panait Istrati s.a.m.d. au considerat ca suferinta are un rol creator la cei ce o depasesc, la cei care o accepta, o infrunta si o pun la treaba.
Referindu-se la suferinta , Sanctitatea Sa Tenzin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama, conducătorul spiritual al Tibetului spunea ca orice om cauta fericirea si lupta cu suferinta.
OBSERVA SUFERINTA SI FOLOSESTE-I ENERGIA PTR PROPIA TA DEZVOLTARE
Psihoterapeut: Dan Dumitru Otrocol ,cabinetul PSIHODAD
(Sursa de inspiratie : Emoţiile distructive Daniel Goleman intr-un dialog stiintific cu sanctitatea sa Dalai Lama;Arta fericirii, sanctitatea sa Dalai Lama si Howard C.Cutler;Psihologia viitorului,Stanislav Grof;Psihologia Trezirii, John Welwood;Corpul tau stie raspunsul,David I Rome;Nagarjuna ,Epistola catre un prieten,comentariu de catre Venerabilul Rendawa,Zho-nu Lo-dro;Note de curs, Juan Ruiz Naupari ;Invataturile lui Gurdjieff,Trezirea constiintei si evolutia spirituala,de G.Thompson(Govindananda);Cheile genelor, Richard Rudd.)