“Într-o relaţie de cuplu, partenerul nepotrivit se va „împiedica” de fiecare dată, aruncând vina pe tine şi spunându-ţi că „alergi prea repede” Alexandru Chermeleu
“Într-o relaţie toxică, problemele se rezolvă, nu se îndură! Din nefericire, mulţi inversează mecanismul!”
“Atunci când renunţi la o relaţie toxică şi la un partener nepotrivit, nu înseamnă că ai început să nu mai ţii la el. Înseamnă că ai început să ţii, în primul rând, la tine”.Alexandru Chermeleu
“Rolul unei relaţii de cuplu în dobândirea împlinirii individuale este adesea supraapreciat. Din cauză că oamenii se avântă într-o relaţie agăţându-se cu dinţii de concepţiile stereotipizate, ei îşi creează singuri propriul infern emoţional. Dacă nu poţi să fii fericit singur, faptul că îţi faci o relaţie de cuplu, nu îţi va rezolva problemele, ci ţi le va dubla pentru că şi partenerul tău are problemele lui”. Pera Novacovici
“Dacă îţi imaginezi că într-o relaţie de cuplu intri ca să iei de la partener, vei suferi atunci când aştepţi să primeşti şi nu ţi se dă. Dacă îţi imaginezi că relaţia de cuplu este ca să te facă fericit, vei suferi atunci când te trezeşti singur pentru o clipă şi îţi dai seama ce viaţă de rahat ai. Dacă îţi imaginezi că iubirea „se primeşte” de la celălalt, vei suferi atunci când vei uita că iubirea se „autogenerează” în fabrica din sufletul tău. Dacă îţi imaginezi că într-o relaţie de cuplu trebuie să îţi laşi deoparte libertatea, propriile nevoi, hobby-urile şi prietenii, vei suferi de fiecare dată când vei fi şantajat în numele iubirii să renunţi la tine iar la sfârşit – suferinţa supremă – când eşti părăsit pentru că eşti un om fără coloană vertebrală care a renunţat aşa uşor la propriul suflet. Iar cea mai mare suferinţă este atunci când ţi-ai format părerea despre iubire din ce spune religia, mass-media şi anturajul tău. Ai un compas perfect al iubirii în inima ta. Acolo ştii tot timpul ce e bine şi ce e rău, ştii când mergi pe un drum greşit sau unul al împlinirii, când e timpul să se încheie o relaţie sau să înceapă una. Nu asculta pe nimeni, nici pe mine, când vine vorba de iubire. Dar ascultă-ţi vocea interioară cu sinceritate brutală. Şi atunci vei ştii tot ce ai nevoie să ştii despre iubire, relaţii, îndrăgostire, fericire”. Pera Novacovici
“Mulţi oameni aleg să intre în relaţii de cuplu fără să fie conştienţi de potenţialul pe care îl oferă relaţia pentru evoluţie şi se folosesc de relaţie cum se foloseşte purcelul de baltă cu noroi: pentru a se bălăci în propria zona de confort.”Pera Novacovici
“Cine pune relaţia pe primul loc, pierde jocul înainte de a începe pentru că relaţia nu poate fi un scop al vieţii. Relaţia este o unealtă pentru ambii parteneri, pentru evoluţia lor şi doar o legătură spirituală îi poate ţine împreună. În relaţie, singurul lucru pe care trebuie să îl faci este să dai, dacă ai ce să dai. Dacă nu, eşti responsabil cu umplerea propriilor rezervoare de iubire. Am făcut greşeala să mă agăţ de partener şi am suferit cumplit, la fel ca multe alte cupluri în care partenerii ajung să se ţină ostatici unul pe altul în relaţii dependente şi bolnăvicioase. Nu am să mai repet această greşeală. Oamenii sunt născuţi şi mor liberi şi ei sunt singurii care au dreptul să îşi decidă soarta. Iar fericirea într-o relaţie de cuplu nu vine din relaţie ci din felul în care fiecare partener ştie să se facă fericit şi împlinit singur şi apoi se oferă voluntar şi de bunăvoie celuilalt. “- Pera Novacovici
In relatia de cuplu in loc sa vedem dinamica fireasca a cuplului, raspundem la lipsa noastra de schimbare, de adaptare, prin divort. Am vrea ca totul sa fie neschimbat ca la inceput. Casnicia are o dinamica proprie, peste care se suprapune dinamica sociala, a vietii, a naturii. Ne intrebam ce putem face si uneori hotarim : ”ori ca acum 20 de ani, ori niciodata.” Aceasta este rezistenta la schimbare.
Ne nastem, suntem copiii, ne schimbam in adulti, in persoane mature, in persoane in virsta. Aceste etape sunt firesti, tin de miscarea naturii umane.
La fel se intampla si in relatiile interumane. Apar oameni, intra in relatii, ies din relatii, apar noi oameni. Fiecare are rostul lui in aceasta miscare mai greu de observat. Singurele lucruri anormale sunt de fapt cele care tin mult prea mult.
In dinamica casniciei avem etape care se reintalnesc: etapa apropierii totale , etapa nevoii de intimitate, etapa libertatii, etapa reconstrurii sau abandonarii relatiei. Aceste etape se pot manifesta intr-o perioada mai scurta sau mai lunga de timp si in mod diferit la un partener sau la altul.
O relatie de cuplu este initiata de atractia fizica si uneori de romantism dar ulterior acesta isi pierde locul in favoarea altor etape care variaza in functie de dinamica si baza existentei, temelia acelei relatii.
Singura temelie care rezista in timp este cea a intimitatii si responsabilitatii reciproce, a respectului si libertatii partenerilor. Sacrificiul de dragul relatiei va duce la pierderea individualitatii, la suferinta si neimplinire.
Temelii precum puterea, falicul, nevoia de siguranta, lipsurile, persoanalitatea nelucrata si imprumutata de la partener etc, nu sunt temelii rezistente in timp. La un usor”cutremur” temelia subreda va darama relatia. Afectivitatea exagerata, nevoia de a proteja sau a fi protejat la infinit, de a fi dependent, de a fi salvator, nu sustin la cutremur o relatie.
Resetarea romantismului relatiei are efect ptr moment dar nu rezolva esenta relatiei, temelia pe care este construita. O solutie ar fi reconstructia temeliei, reconstruirea bazei acesteia.
Pentru ca avem tendinta de a manifesta rezistenta la schimbare atunci cand apar semnele acesteia, sa ne punem intrebari: ce sta la baza relatiei mele, care este fundamentul existentei relatiei: atractia fizica si sexualitatea, dominarea si dependenta, victima si salvatorul, nevoia de falic si putere, de siguranta, s.am.d.. Cu ce nevoi psihologice am venit eu in relatie? Dar partenerul?
Se mai manifesta acum aceste nevoi? Din cele patru etape ale evolutiei unei relatii in care ma aflu acum? Dar partenerul?
Ce asteptari am de la partener si de ce le am? Ce spun despre mine aceste asteptari?
Care sunt credintele pe care le am referitor la scopul unei relatii de cuplu? Mai sunt acestea valabile?
Ce pot face cu mine ptr a ma reconstrui eu si apoi relatia?
Rezistenta la schimbare in cuplu este cel mai usor vizibil cind partenerul cauta simbioza initiala ”Nimic nu mai este ca altadata”.
Cind un partener ramine agatat intr-o etapa sau intre doua etape devin usor de observat si analizat ranile initiale de respingere, abandon, umilire, tradare, nedreptate cu care a venit in relatie.
Stadiile prin care trece un cuplu sunt:
Stadiul de simbioza, stadiul de dependenta, stadiul de cautare a identitatii, stadiul de reconstruire a relatiei si a bazei acesteia sau de iesire din relatie.
In functie de faza in care se afla un partener poate avea nevoi diferite fata de celalalt partener.
Credinta ca exista un normal in cuplu si acesta ar fi cel al unui partener in contradictie cu a celuilalt nu este decit un mecanism de aparare al egoului rezistentei la schimbare. Normalitatea cuplului este stabilita de catre parteneri si aceasta se poate reseta de cate ori considera acestea. Fiecare etapa are normalitatea ei. Daca cei doi se afla in etape diferite normalitatea lor este diferita.
De exemplu, raminerea o perioada indelungata de timp in etapa dependentei de partener in conditiile in care celalalt isi cauta individualitatea va determina antagoniste greu de depasit. Solutia este ca partenerul aflat blocat in dependenta sa inceapa propriul proces de individuare si apoi impreuna sa reconstruiasca baza relatiei.
Cand o persoana ramane blocat in etapa dependentei va oscila intre a iesi si a ramine in relatie. Nu poate lua o decizie.
Rezistenta la schimbare este mai mare in etapa de simbioza si in cea de dependenta. Descreste in etapa de individuare pe masura ce persoana isi gaseste raspunsurile la intrebari si cauta solutii practice.
Fara a ajunge la sfirsitul etapei de individuare partenerii isi vor reseta mai greu sau deloc temelia relatiei.
A gasi un compromis fara parcurgerea acestor etape nu face decat sa prelungeasca suferinta si sa subrezeasca si mai mult temelia relatiei. Rezistenta la schimbare va creste si mai mult.
Centrarea atentiei pe cresterea si educarea copiilor, pe interesele acestora, pe alte obiective comune precum rate, locuinta, afaceri comune, este o solutie buna dar temporara, nu rezolva esenta problemei , ci o amana. Copii vor resimti si integra starea de nemultumire a parintilor cu influente asupra maturizarii ulterioare. Aceasta centrare a atentiei va mari si mai mult rezistenta la schimbare, va masca fata de constient nevoia de individuare a ambilor parteneri, de resetare a relatiei.
Este insa o oportunitate pentru ca partenerii sa intre fiecare in felul lui intr-un proces de observare si analiza interioara, de cautare si punere in practica de solutii care sa inlature cauza.
A avea asteptari ca partenerii sa ramina la nivelul simbiotic, al dependentei reflecta o lipsa de dezvoltare interioara, de autocunoastere. Romantismul are sens la inceputul relatiei, a ramine agatat de nevoia de romantism arata raminerea fixat in stadiul simbiotic sau al dependentei. Partenerul de viata nu este nici “mama buna vesnica” nici “tatal vesnic” aducator de siguranta .
Chiar daca depasim unele etape acestea vor mai reveni dar le vom putea constientiza existenta si trata ca un eveniment izolat, intamplator.
Schimbarile la noi sau la partener sunt firesti si nu trebuie privite ca ceva anormal, ca un pericol. Sa ne folosim energia ptr intelegere in primul rand. Sa identificam corect etapele in care se afla fiecare si sa ne ajutam sa mergem mai departe.
Cand nu mai avem asteptari de la partener doar in acel moment descoperim iubirea adevarata, compasiunea reala si libertatea .
Rezistenta la schimbare in cuplu este cauza predominanta a divorturilor. Pentru a le depasi este necesar sa patrundem in interiorul fiintei noastre, in esenta ei si sa punem intrebarile corecte si specifice nivelului de constiinta de sine si de celalalt.
Fara a accede spatiul vast si generos al constiintei de sine si de celalalt nu vom putea depasi conflictele cuplului, rezistenta la schimbare.
Pe nivelul constiintei de supravetuire, a luptei cu celalalt de dragul luptei, lipsa procesului de individuare a ambilor parteneri sau neacceptarea acestuia la sine sau la celalalt, nu este posibil sa reconstruim baza relatiei.
Scopul celor patru etape in viata cuplului este de a dezvolta individualitatea partenerilor, experimentarea potentialului propriu si nu blocarea acestuia.
A privi relatia de cuplu ca un loc caldut aducator de confort, un loc unde sa ne ascundem fata de realitatea vietii, desi real candva este un sens depasit, pe care va trebui sa-l lasam in grija memoriei trecutului.
Fara a uita sensul initial, sa privim relatia de cuplu si ca o oportunitatea de dezvoltare proprie, de devenire.
Psihoterapeut: Dan Dumitru Otrocol cabinetul PSIHODAD
Suna si programeaza-te.
(Sursa de inspiratie : Emoţiile distructive Daniel Goleman intr-un dialog stiintific cu sanctitatea sa Dalai Lama;Arta fericirii, sanctitatea sa Dalai Lama si Howard C.Cutler;Psihologia viitorului,Stanislav Grof;Psihologia Trezirii, John Welwood;Corpul tau stie raspunsul,David I Rome;Nagarjuna ,Epistola catre un prieten,comentariu de catre Venerabilul Rendawa,Zho-nu Lo-dro;Note de curs, Juan Ruiz Naupari ;Invataturile lui Gurdjieff,Trezirea constiintei si evolutia spirituala,de G.Thompson(Govindananda);Cheile genelor, Richard Rudd.)
