(Poveste orientala)
Un împărat credea că este o vacă şi uitase complet că este o fiinţă umana.
Aşa că mugea ca un bou şi implora: „Veniţi, luaţi-mă, măcelăriţi-nă şi folosiţi-mi carnea.” Trimiţând înapoi toată mâncarea ce ii era adusa, nu mânca nimic. „De ce nu mă duceţi la păşunile verzi, să pot mânca aşa cum ar trebui să facă o vacă?” întreba el.
Fiindcă nu mai mânca nimic, slăbi mereu, până n-a mai fost decât un schelet. Fiindcă nu au fost de folos nici o metodă şi nici un medicament, Avicena a fost chemat pentru sfat.
El a pus să i se transmită regelui că un măcelar va veni să îl omoare, să îi taie carnea şi să o dea oamenilor s-o mănânce.
Când bolnavul auzi acestea, fu fericit peste măsură şi îşi aşteptă, tânjind, moartea. In ziua stabilită, Avicena sa apropiat de rege. Şi-a atârnat cuţitul de măcelar şi a strigat cu o voce înfiorătoare: „Unde e vaca, să o pot în sfârşit omorî”
Regele scoase un muuu, ca măcelarul să ştie unde se afla animalul de sacrificat. Atunci, Avicena porunci cu voce tare: „Aduceţi animalul încoace; legaţi-l, ca să-i pot tăia capul.”
Dar, înainte să taie cu cuţitul, a cercetat carnea şt grăsimea de la pieptul şi stomacul animalului, cum fac în mod obişnuit măcelarii.
Dar apoi strigă cu voce tare: „Nu, nu, Această vacă nu este destul de matură spre a fi omorâtă. E mult prea slabă. Luaţi-o, îngrăşaţi-o. Când va fi la greutatea potrivită, voi veni iarăşi.”
Bolnava mancă tot ce i se punea dinainte, căci spera că va fi omorâtă în curând. Işi recăpăta greutatea, starea i se îmbunătăţi vizibil şi îşi redobândi sănătatea, datorită îngrijirii lui Avicena.”
