Viaţa înseamnă schimbare şi evoluţie şi nu stagnare sau regres. – Ursula Yvonne Sandner
Bucuria duce la suficienţă şi stagnare. Suferinţa împinge lumea înainte.
Din păcate, bătrâneţe nu înseamnă numai experienţă. Înseamnă şi scleroză. – Valeriu Butulescu
Nu există stabilitate fără solidaritate şi nici solidaritate fără stabilitate. – Jose Manuel Barroso
Lenea raportată la activitate,Ea-i factor de stabilitate.- David Boia
Prea multa stabilitate duce la stagnare ,prea putina la regresie. – autor anonim
Mult dorita stabilitate e însoţită de o adâncă plictiseală.- Paulo Coelho
Esenta fiintei umane este una vasta, indefinita. Lumea conceptuala nu poate intelege acest spatiu existential.
Viata reprezinta o forma concreta, de manifestare a esentei. In actualul stadiu de dezvoltare umana, am creat o lume a egourilor. Egourile in sine nu reprezinta neaparat o problema, ci faptul ca ne identificam cu ele. Ajungem sa consideram egourile ca singura realitate care exista. Lumea identificarii cu egourile este una limitata ptr ca ne reducem tot ceea ce suntem, la mici parti uitand, ignorand imensitatea, esenta fiintei, spatiul larg al existentei care cuprinde eternitatea, neingradirea. Este acea energie nelimitata, necreata, oricand disponibila, care poate lua orice forma. Conditia este sa devenim constienti de ea, sa stim ca exista, sa nu o ignoram, sa o folosim constient. Pentru a o putea accesa, prima conditie este sa o acceptam ca exista, sa ii cunoastem posibilitatile, nelimitarile. Nu putem accesa ceva daca nu stim, nu acceptam, nu cunoastem, nu avem experienta acelui ceva.
Datorita identificarii numai cu egourile,intarim frica fata de schimbare, traind orice schimbare ca ceva inspamintator, dureros. In realitate este doar o traire ,o tehnica de aparare a egourilor. Frica de schimbare, are la baza ignoranta fata de esenta fiiintei noastre, fata de spatiul vast atotsustinator, atotpotent al energiei necreate, eterne.
Ne agatam de lucrurile stabile date de identificarile cu egourile: ne agatam de corpul nostru fizic, de achizitiile materiale, de pozitia sociala, profesionala, de cunostinte, de religie, de persoane, de substante, de oameni, de obiceiuri, de credinte, de tipare vechi.
Consideram ca fiind de nepermis orice ne indeparteaza de aceste identificari. Suferim, traim intens pierderea sau indepartarea. Cauza suferintei umane este ignoranta fata de ceea ce suntem si identificarea fragmentara cu egourile. Suferim cand pierdem un egou. O buna solutie ar fi sa ne observam, sa analizam, sa identificam oportunitatea care se deschide.
Aceasta traire afectiva intensa a pierderii este poarta spre nou, este socul necesar pentru a putea trece de la un stadiu la un alt stadiu, sau de la o octava la alta octava superioara, dupa cum spunea G.I. Gurdjieff.
Identificarile noastre si stabilitatea psihologica spre care tanjim nu pot fi un construct permanent, nedistructibil. Tot ce exista in viata desi ni se pare stabil, in realitate nu este decat o curgere, o devenire. Cand admiram un riu si malurile sale ar fi de neiertat sa vedem doar copacii de pe maluri si sa nu ne centram atentia si asupra curgerii apei. Pentru ca uneori in viata cautand stabilitatea uitam sa ne creem abilitati pentru a face fata curgerii. Iar ignoranta naste monstrii fricii, a atasamentului. Pe acest teren alunecos se naste suferinta. Viata nu este stabila. Relativa stabilitate este doar una data de credintele si sperantele noastre. Una din invataturile budiste se refera la a accepta nepermanenta vietii, a ne obisnui cu ea. Am fost invatati sa cautam stabilitatea iluzorie in loc sa sa ne creem abilitati ptr schimbare, pentru curgere si devenire. Aceasta cautare a stabilitatii permanente se opune de fapt dinamicii, curgerii. Am fost mai putin educati in sensul devenirii, crearea abilitatilor de adaptare, de schimbare, de transformare. Parintii au fost preocupati sa ne asigure doar confortul material, profesional, sa ne procure o casa, sa ne dea o masina sau un serviciu bun. Mai putin insa sa ne ajute sa ne formam abilitati de a le obtine singuri, de schimbare, de adaptare. Sa dam cuiva o paine este putin important, sa il invatam sa si-o obtina singur este cu adevarat valoros. Obtinerea unei stabilitati temporare si atasamentul fata de ea, impiedica manifestarea esentei fiintei care este una libera, dinamica, neingradita. Este ca si cum am vasli si conduce barca aflata pe un rau contra curgerii, in loc sa invatam sa conducem barca in directia curentului. Am fost educati sa stam pe mal si mai putin sa vaslim, iar cand vaslim o facem in sens invers curgerii. Ne aparam constructele temporale ale egourilor si ne inchidem fata de esenta fiintei noastre. Daca stabilitatea ar fi definitiva, viata ar disparea. Viata nu este ceva fix, este o curgere, o nepermanenta, o trecere, un drum care nu se termina. Singura stabila si eterna este insa esenta . Si tocmai de ea fugim cel mai mult in dorinta de a trai aparenta liniste a stabilitatii. Adevarata liniste nu se afla in sfera egourilor ci in cea a esentei, pe care insa nu o intelegem, o ignoram, ne indepartam constienta fata de ea.
In lumea egorilor fixatiile psihologice nu vor disparea pe deplin niciodata. Vom inlocui doar unele fixatii cu altele. Intre cele doua momente vom descoperi si ceva franturi de liniste, de stabilitate. Apoi o luam iar de la capat.
Accesul la esenta fiintei nu se face cu mintea conceptuala ci cu mintea naturala, reala.
Traim franturi din acest spatiu extins atunci cand depasim o fixatie, inlocuim un concept, o credinta cu ceva nou, mai larg, mai cuprinzator. Accesam inconstient spatialitatea fizica, mentala, vizuala, dar nu ne dam seama. Depasirea unei credinte vechi ne permite trairea, accesul, la aceasta spatialitate a mintii, a limpezimii, a esentei.
Asemenea momente constituie prilej, poarta de acces la esenta noastra, la spatiu extins al existentei, la eternitate. Spatiu si timpul se opresc, descoperim si traim experienta de neuitat a nemarginirii, a devenirii complete.
O alta poarta de acces este devenirea personala, trairea acestor momente si constientizarea oportunitatilor oferite.
Fugim de deschidere, de spatialitate si ne refugiem, ne ascundem in limitari, in ignoranta. Avem acces la un intreg, la un spatiu imens dar ne este frica de el si ne ascundem .
Suntem mai mult si din frica de imensitate ne limitam la mastile egourilor si incercam inutil sa intelegem imensitatea cu limitarile mintii conceptuale. Ca si cum am vrea sa introducem intr-un balon tot aerul din jur si ne miram ca balonul explodeaza. In loc sa construim un balon mai larg, ne limitam iarasi sa peticim pe cel initial.
Cauza bolilor psihice, este aceasta tendinta de limitare, de refuzare a deschiderii si imensitatii, de incercare de a cuprinde cu mintea conceptuala complexitatea si infinitatea mintii naturale.
Deschide-te ptr a permite sa intre noul. Reordoneaza mintea conceptuala.
Experimenteaza ptr ca si corpul tau sa “retina” ceea ce mintea ta conceptuala a inteles deja.
Suna si te programeaza la cabinetul de psihoterapie PSIHODAD pentru a experimenta spatialitatea fiintei tale.
Psihoterapeut:Dan Dumitru Otrocol, cabinetul PSIHODAD
(Sursa de inspiratie : Emoţiile distructive Daniel Goleman intr-un dialog stiintific cu sanctitatea sa Dalai Lama;Arta fericirii, sanctitatea sa Dalai Lama si Howard C.Cutler;Psihologia viitorului,Stanislav Grof;Psihologia Trezirii, John Welwood;Corpul tau stie raspunsul,David I Rome;Nagarjuna ,Epistola catre un prieten,comentariu de catre Venerabilul Rendawa,Zho-nu Lo-dro;Note de curs, Juan Ruiz Naupari ;Invataturile lui Gurdjieff,Trezirea constiintei si evolutia spirituala,de G.Thompson(Govindananda);Cheile genelor, Richard Rudd.)
