“Dragostea si compasiunea sunt necesitati, nu extravagante.
Fara ele umanitatea nu poate supravietui.”
“Dezvoltarea compasiunii ne poate aduce linistea si fericirea pe care o cautam”.
“Compasiunea nu este o atitudine religioasa, este o atitudine umana, nu este un lux dar este esentiala pentru linistea noastra si pentru stabilitatea mintala; este sentiala pentru supravetuirea rasei umane. Dalai Lama
“Tu ai nevoie de iubirea și compasiunea ta în egală măsură cu oricare altă ființă din întreg universul”– Buddha.
Compasiunea este pozitia, atitudinea, starea, pe care o avem fata de noi insine si fata de ceilalti bazata pe respect reciproc, acceptare, non-violenta, bunatate, iubire, responsabilitate.
Este acea stare pe care o dezvoltam inainte de a judeca, de a acuza, de a invidia, de a vorbi de rau, de a defaima pe ceilalti sau pe noi.
Este o stare de empatie, de deschidere si acceptare fata de sine si fata de ceilalti plecand de la ideea ca: toti suntem la fel, toti avem o viata de trait, suntem creatii divine, toti putem fi tristi, suparati, aceleasi principii si energii sunt in viata tuturor, avem o esenta comuna care cauta gasirea fericirii. Aceasta conceptie va duce la obtinerea starii de apropiere, de compasiune.
Compasiunea este o stare aflata mai presus de sentimente personale.
Compasiunea ca stare dezinteresata isi are sediul in profunzimea esentei.
Falsa compasiune nu vine din esenta, ci din egouri, din interes emotional, din sentimente devenite emotii distructive. Compasiunea adevarata nu presupune o relatie speciala cu acea persoana gen prietenie, cunostinta, etc.
Cand spunem “am o relatie speciala cu cineva …” sa fim atenti, este posibil ca la baza acelei relatii sa stea o falsa compasiune. Este necesar sa ne autoobservam, sa ne autoanalizam pentru a identifica un eventual interes psihologic, sentimental, emotional. Intrebari de genul: ce sta la baza acestei relatii, care este fundamental ei, ce anume din mine imi reflecta aceasta relatie, aceasta persoana. Ne pot oferi raspunsuri profunde care ne ajuta sa constientizam .
Compasiunea presupune capacitatea de a putea simti si intelege suferinta celuilalt.
Presupune a ne cunoaste pe noi si apoi pe celalalt, dobandirea constiintei de sine si de celalalt. Fara constiinta de sine si de celalalt nu poate exista compasiune dezinteresata.
O forma aparte de compasiune este compasiunea pentru sine. Pe nivelul constiintei de supravetuire care presupune, lupta, contrarii, comparatii, raportarea agresiva la ceilalti, exista persoane care ajung sa nu mai aiba incredere in sine, se considera insuficiente, incapabile sa mai faca fata luptei cu imaginea celorlalti, devin patrunse de sentimente de evitare, retragere, de inutilitate. Aceste persoane ajung sa nu se mai iubeasca pe sine. Unele chiar se urasc.Traiesc la limita dintre sens-nonsens, utilitate-nonutilitate. Evita viata sociala, se retrag sub o cochilie a familiei,a serviciului,in cel mai bun caz,sau a unei cauze imaginative, iluzorie, dar utila pentru ca mai pastreaza un scop existential. Aceste persoane au pierdut compasiunea fata de sine insusi. Au pierdut legatura cu esenta fiintei lor care este una spirituala, divina.
Este important ca fiecare din noi sa se cunoasca, sa se autoobserve si sa identifice elementele de personalitate forte si cele vulnerabile si sa staruie sa le inteleaga, sa le accepte si sa le gestioneze in raport cu viata si cu ceilalti. Sa-si intareasca si mai mult elementele forte si sa le foloseasca cat mai optim pe cele vulnerabile. Orice om poate sa faca acest lucru cu efortul necesar, cu identificarea tampoanelor si perdelelor care obtureaza constientizarea, odata cu crearea unei motivatii puternice si punerea la treaba a resurselor proprii identificate si a oportunitatilor care apar.
Compasiunea falsa ascunde in fundalul ei:
– nevoia de control pe ceilalti, de a ii tine in dependenta printr-un ajutor repetat, de a ajuta fara a ni se cere ajutorul.
– calitatea de salvator, victima, agresor.
-intelegerea pe celalalt fara a ne intelege de noi insine.
-stare de atasament emotional, de cineva de care avem nevoie.
-starea de prietenie pentru un interes psihologic (proiectie sau introectie).
-starea de atasament emotional care se transforma usor in ura asa cum se intimpla in casatoriile bazate pe atasament emotional, pe falsa compasiune sau pe compasiune conditionata.
-relatiile care nu au la baza compasiunea reala, care nu se bazeaza pe respect si acceptare, sunt relatii coonflictuale, rigide fara posibilitatea parcurgerii etapelor firesti in existenta unei relatii ( eu plus tu egal eu, nu pot fara tine, dar eu cine sunt si ce caut in aceasta relatie, resetarea bazei relatiei).
– are legatura cu calitatea de prieten sau de dusman.
-starea de a iubi, a ajuta pe cineva ca si el sa ne iubeasca pe noi, deci compasiunea conditionata (“Cite am facut eu pentru el”.).
-compasiunea falsa este agatata de ceva, nu este libera.
Compasiunea adevarata este acea energie eterna care sta la baza vietii. Face legatura intre oameni atunci cand celelalte valori nu mai exista sau nu sunt importante.
Referindu-se la compasiune,in lucrarile Sanctitatii Sale Tenzin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama, conducătorul spiritual al Tibetului, a prezentat mai multe cai de formare a acesteia.
-Ne gandim cum ne simtim cand cineva ne trateaza cu compasiune.
-Ne amintim cum ne simteam cand eram copii si ceilalti ne ajutau plini de compasiune.
-Oferim compasiune si vedem ce se intampla.
Sa observam si sa facem o analiza cu referire la ce anume sta la baza unei relatii: compasiunea sau pozitia sociala, puterea, nevoia de siguranta, succesul, bogatia, o nevoie personala aflata in proiectie sau introiectie?
Orice persoana poate sa manifeste compasiunea?
Capacitatea unei persoane de a manifesta compasiunea difera de la foarte putin la mult.
In esenta fiintei capacitatea de a manifesta compasiunea este o calitate preexistentiala. Diferentele apar sub influenta egourilor.
Persoanele care manifesta mai putina compasiune, in trecutul lor au suferit mult de singuratate, de frica, de violente, de pierderi de bunuri materiale sau de persoane, au trait elemente traumatizante si au folosit inconstient ca mecanisme de aparare pierderea compasiunii, au trait in medii fara afectivitate, cu dominare si raceala, culturalizarea fortei ca virtute.
Sunt si persoane mai egoiste, cu elemente de personalitate agravante sau in tulburare, mai narcisice, mai histrionice, mai schizoide, unele cu o capacitate de a empatiza mai redusa si care manifesta un mai scazut potential de compasiune.
Pentru aceste persoane compasiunea ii poate ajuta sa aiba mai mult succes in viata, sa-si indeplineasca scopurile, sa isi mentina o buna stare de sanatate, spunea Dalai Lama.
Compasiunea ajuta la imbunatatirea relatiilor cu alte persoane.
Persoanele cu un nivel de compasiune mai scazut, prin efort si supraefort, prin lucru cu sine pot dezvolta compasiunea. Este nevoie insa de o motivatie suficienta.
La baza naturii umane compasiunea este un arhietip, o paghie a devenirii si a acceptarii, o energie intens algoritmata care ajuta la trecerea de la constiinta de supravetuire la constiinta de sine si de ceilalti, la constiinta multidimensionala.
Uneori socul emotional produs de anumite evenimente sociale si personale poate avea rolul de a redeschide accesul la esenta fiintei si la compasiunea autentica.
Activitatile comunitare duc la dezvoltarea compasiunii si la cresterea starii generale de sanatate, a optimismului si a increderii.
Pentru a intelege si mai ales pentru a simti compasiunea putem pleca de la unul din principiile lui Buda care spune ca orice om in felul lui isi doreste fericirea si ca suferinta nu este in natura esentei fiintei umane ci este un rezultat al egourilor si a ignorarii esentei. Compasiunea este energia care uneste la nivelul esentei toti oameni. Este energia care circula de la un om la altul si asigura manifestarea esentei vietii si a umanitatii. Fara compasiune viata nu ar putea exista la nivel uman, ar disparea.
Psihoterapeut: Dan Dumitru Otrocol,cabinetul PSIHODAD
Articolul are ca sursa de inspiratie lucrarile Sanctitatii Sale Tenzin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama, conducătorul spiritual al Tibetului, mai ales Arta Fericirii, manual de viata si Emotiile distructive, precum si George Ivanovitch Gurdjieff , A patra cale.
