‘Nu putem iubi pe ceilalti fara a ne accepta total pe noi”- autor necunoscut
“Cine se uită în afară, visează; cine se uită în interior, se trezește”. – C. G. Jung
“Cea mai mare provocare este să fii tu însuți într-o lume care încearcă în permanență să facă să fii altcineva.“- E. E. Cummings
A fi frumos înseamnă a fi tu însuți. Nu trebuie să fii acceptat de ceilalți. Trebuie să te accepți pe tine. -Thich Nhat Hanh
Întreaga noastră viață… constă în ultimă instanță în a ne accepta pe noi înșine așa cum suntem. – Jean Anouih
A ne accepta pe noi înșine înseamnă să ne valorificăm atât imperfecțiunile, cât și calitățile. – Sandra Bierig
A crede în inima noastră cine suntem este suficient , este cheia către o viață plină de satisfacție și mai echilibrată. – Ellen Sue Stern
Trebuie să te iubești pe tine înainte să poți iubi pe altcineva. Când te accepți pe tine și te manifești așa cum ești, simpla ta prezență îi poate face pe ceilalți fericiți. Tu, ca oricare altă ființă din acest univers, merită dragostea și afecțiunea ta. – Buddha
Sarcina ta nu este să cauți iubirea, ci doar să cauți și să găsești toate zidurile pe care le-ai construit împotriva ei. – Rumi
O persoană plină de iubire trăiește într-o lume plină de iubire. O persoană ostilă trăiește într-o lume ostilă. Fiecare om pe care îl întâlnești este propria ta oglindă. – Ken Keyes
Dacă nu te iubești suficient pe tine însuți nu vei putea iubi cu adevărat altă persoană. Pentru că vei ajunge să regreți timpul și energia investite în altă persoană pe care nu le investești întâi în tine. – Barbara De Angelis
Iubirea de ceilalti nu poate exista fara iubirea de sine . Iubirea de ceilalti este reala cand cel care iubeste pe ceilalti se iubeste pe el si nu are nici o asteptare de la ceilalti in urma “iubirii pe care le-o ofera”.
A avea de la ceilalti o asteptare in urma acestei iubiri oferite, nu este o iubire reala . Acea persoana ascunde in spatele asa zisei iubiri oferite, o nevoie nesatisfacuta, o incredere scazuta in sine, o nonacceptare a ceea ce este.
Fiecare om are o suma de elemente, de parti apriorice, inascute, inaintea formarii personalitatii. Sunt parti ale naturii umane , sunt tipare, arhetipuri existentiale. Sunt sisteme energetice algoritmate care exista pur si simplu. Sunt parghii cu rol in devenirea umana. Sunt predispozitii pe care mediul le va intari sau nu.
O alta parte din elemente le dobandim prin procesul de educatie, prin procese de asimilare, identificare, acceptare sau respingere , formand personalitatea complexa care suntem.
O personalitate armonioasa isi cunoaste toate elementele, le intelege, le accepta si stie sa le gestioneze .
Familia, mediul, ne intipareste in noi ideea ca unele elemente nu ar fi bine sa le avem, ca sunt o rusine, ca si cum ar depinde de noi. Astfel ajungem sa ne impunem , sa respingem aceste elemente, sa le reprimam in noi, crezand ca acestea si dispar. In realitate toate aceste elemente vor cauta noi mijloace pentru a se exprima, de a se manifesta. De exemplu, fericirea este o trasatura apriorica dar conditionarea ei de catre mediu in primii ani de viata ne va determina sa fim fericiti doar ocazional si mai mult vom cauta fericirea decat o vom trai. Pe baza mintii conceptuale conditionate ne stabilim obiective care daca nu se realizeaza intram in suferinta. In forma sa originala fericirea nu este conditionata. Este latura nemarginita, nelimitata de sfera conceptuala a mintii. Cautam mereu starea de fericire pentru ca o conditionam de satisfacerea unor scopuri ale egourilor, ale mintii conceptuale. Starea de fericire care vine din esenta este permanenta, totala, nemarginita .
Mintea conceptuala, egourile, ne impulsioneaza sa avem asteptari ca viata, oamenii, intamplarile sa fie doar asa cum ne dorim. Sa vina in intampinarea dorintelor egotice, sa ne confirme. Persoanele care vin in intampinare le iubim, cele care nu vin le iubim mai putin sau deloc. Astfel conditionam relatiile intre oameni prin egourile noastre. Ajungem sa ii iubim pe ceilalti conditionati de modul in care ne satisfac egourile. Oamenii devin buni sau rai nu din esenta ci din interes propriu. Numim iubire libera acea iubire neconditionata. Iubirea ca energie universala este una din esenta, libera si nemarginita.
Mintea conceptuala aduce cu ea informatia trecutului pe care o operationalizam neincetat. O solutie buna pentru a constientiza esenta noastra este sa traim in prezent chiar si pentru o scurta perioada de timp. Este acel interval de timp in care gandurile se opresc sa se odihneasca. In acele momente accesam esenta. Nu inseamna sa pierdem contactul cu realitatea ci sa aducem aceasta dimensiune in realitate. Am fost invatati sa respingem parti din noi precum durerea, suferinta, nepermanenta, etc. , parti pe care am ajuns sa credem ca nu ne apartin. Pur si simplu le reprimam mereu desi existenta lor face parte din natura noastra primordiala.
Aceste parti respinse cu cat le ascundem mai mult cu atat se vor manifesta indirect.
Ajungem sa iubim anumite parti din noi si sa nu iubim altele pentru ca asa am fost invatati. In loc sa fim invatati cum sa le folosim am fost invatati sa le reprimam, sa le ignoram.
Diversitatea umana exista tocmai pentru a reflecta acele elemente pe care le ascundem constientei noastre. Le vedem insa la ceilalti si le vom respinge daca le-am respins la noi, sau le vom accepta si intari daca le acceptam la noi. In functie de aceasta ne vom indeparta sau apropia de cei din jurul nostru, ii vom categorisi ca apropiati sau indepartati , ca prieteni sau nonprieteni.
Ajungem in reductionismul si limitarea noastra sa-i uram pe altii doar pentru ca ne reflecta sau nu, propriile elemente.
Daca cineva va reflecta acele elemente acceptate la noi atunci ne vom apropia de acea persoana. Ar putea sa devina chiar prietenul nostru. Asadar la baza unei relatii de prietenie sta un element de personalitate pe care acel asa zis prieten il manifesta la el si noi il acceptam la el si la noi ca fiind unul bun.Aceasta acceptare nu are nici o legatura cu realitatea ci cu limitarea noastra data de mintea conceptuala. Pentru a iesi din acesta limitare si din ignoranta o solutie buna ar fi sa experimentam apoi sa conceptualizam, apoi iar sa experimentam si in final sa reconceptualizam corespunzator pe baza unei reflectii proprii si nu pe baza unei identificari prerelexive (asa cum au hotarit altii ca stau lucrurile).
Motivul pentru care nu putem iubi pe ceilalti este pentru ca nu ne iubim noi insisi toate partile. Iubim acele persoane care au manifeste acele parti pe care le iubim si la noi si nu le iubim pe cele care manifesta acele parti pe care nu le acceptam la noi.
Nu putem iubi pe ceilalti atata timp cat avem parti pe care ni le respingem. Nu putem iubi pe ceilalti atat timp cat ne comportam ca o masina in care parti din noi se manifesta fara sa ne dam seama. Nu avem centrarea necesara, nu avem constiinta de sine si de ceilalti ptr a ne identifica si iubi toate partile. Partile nu trebuie respinse, ignorate ci doar sa invatam unde, cand si cum sa le folosim. Sa invatam sa le acceptam si sa le gestionam.
Fara a accepta si fara a ne impaca cu toatele partile pe care le avem nu vom fi niciodata pe deplin sanatosi, armoniosi, fericiti. Nu oamenii sunt cauza suferintelor noastre si a nefericirii ci noi insine si faptul ca nu ne acceptam toate partile. Asadar sa privim fiecare intamplare, fiecare nemultumire, ca o oportunitate de a ne identifica acele parti respinse care asteapta sa fie si ele iubite la fel ca celelalte.
Sa dam ocazia astfel acestor parti sa se manifeste si atunci ne vom schimba atitudinea fata de durere, suferinta, manie, tristete, fata de noi si fata de ceilalti.
Inainte de a spune ca iubesti pe ceilalti, invata sa te iubesti pe tine. Doar din iubirea ta vei putea darui si celorlalti. Nu poti darui cuiva ceva ce tu nu ai.
Buda s-a nascut intr-o familie de nobili avand la dispozitie tot ceea ce ii trebuia: viata indestulata, studii, familie, lipsa de griji. Intr-o zi a iesit din domeniile sale insotit de un slujitor si a luat contact cu lumea “din afara”. Asa a aflat despre suferinta, batranete, boala, moarte, calea calugarului, s.a.m.d.
Intelege limitarea in care traia, ignoranta lui si a familiei sale, speranta unei eliberari prin cunoastere proprie, alege calea de mijloc si astfel cunoaste rostul suferintei, nepermanenta omului, iluzia egourilor, cautarea eliberarii si fericirii, prin efort si mijloace proprii.
Noi, oamenii de azi traim intr-un clopot care ascunde lumea egourilor, zona de confort de lumea reala aflata in afara clopotului. Credem ca viata se deasfasoara doar sub acest clopot.
Sa ne straduim sa dam la o parte clopotul egourilor pentru a vedea lumea din afara. Lumea “constiintei de sine si de ceilalti” lumea esentei, a vastitatii, a nemarginirii. Sa modelam aceasta imensitate in forme proprii accesibile lumii pe care o traim, vietii noastre.
Fara a constientiza si a iubi imensitatea fiintei care suntem, toate elementele existentiale, fara a ne iubi pe noi in totalitate nu vom putea iubi dezinteresati pe ceilalti. Pe nivelul constiintei de supravetuire, pe tarimul egourilor nu exista iubire de sine si de ceilalti neconditionata. Odata cu accederea la constiinta de sine si de ceilalti iubirea poate fi neconditionata, libera, adevarata. Lumea de sub clopot este o lume despre mecanica si mecanici.
Iubeste-te pe tine neconditionat pentru a-i putea iubi liber pe ceilalti.
Psihoterapeut: Dan Dumitru Otrocol cabinetul PSIHODAD
(Sursa de inspiratie : Emoţiile distructive Daniel Goleman intr-un dialog stiintific cu sanctitatea sa Dalai Lama;Arta fericirii, sanctitatea sa Dalai Lama si Howard C.Cutler;Psihologia viitorului,Stanislav Grof;Psihologia Trezirii, John Welwood;Corpul tau stie raspunsul,David I Rome;Nagarjuna ,Epistola catre un prieten,comentariu de catre Venerabilul Rendawa,Zho-nu Lo-dro;Note de curs, Juan Ruiz Naupari ;Invataturile lui Gurdjieff,Trezirea constiintei si evolutia spirituala,de G.Thompson(Govindananda);Cheile genelor, Richard Rudd.)
