1.A.J.

Ce am realizat intre timp ?

In primul rand merg la serviciu altfel.  Nu mai am sentimentul de teama nici  fata de conducere nici fata de colegi. Aveam un comportament  exagerat de COPIL ADAPTAT.  Nu mai am frustrari,  ca nu vorbesc perfect limba lor si ma simt mai sigura pe mine.  Cand este  foarte greu si aglomerat nu-mi mai pierd cumpatul : cum le rezolv pe toate ? Cu mult calm (uneori de nerecunoscut) le duc la bun sfarsit pe toate. Cand apare ceva ce simt ca ma deranjeaza, constientizez destul de repede momentul, caut eul in care ma aflu si reactionez pentru al schimba. Ma intreb scurt…. Cum ar trebui sa reactionez altfel sa nu ma mai simt asa ? De multe ori am constientizat inceputul unei furii, tristeti sau frustrari si am schimbat ‘’tactica’’.

Ex. Un coleg ce tipa fara motiv la mine, am simtit furia care ma cuprindea si mi-am zis calm ca nu are rost, el are frustrarile lui pe care nu trebuie sa le incarc la mine. Am adoptat o atitudine foarte calma si nu am lasat sa ma invaluie furia (lucru pe care inainte nu puteam sa-l fac).

Ex. Daca am impresia ca azi nu am vorbit cu colegii( ma apuca  frustratrea si deveneam o taciturna), acum incerc sa povestesc eu ceva cu ei, sa deschid un subiect si sentimentul dispare.  Inainte ma gandeam ca ei sunt rasisti, ca nu ma plac ,ca nu vorbesc bine limba lor si nu vor sa ma aiba in preajma si asa eram la pamant. Ex. Daca consider ca ceva nu -i corect, imi  spun punctul de vedere intr-o maniera diplomatica ( alta data inghiteam si mergeam mai departe)….si descarcam pe cei apropiati .

Si tot asa…

Acum,  cand s-a  terminat programul las totul la serviciu si ma intorc acasa fara problemele de acolo. Poate  obosita, dar fara sa revars sentimentele de acolo pe familia mea. De asta sunt foarte mandra ca reusesc. Am avut mai multa grija de mine si de ceea ce vreau. Am investit mai mult in mine sa ma simt si eu bine.

Ex. Daca pana acum ziceam ca nu am bani destui( sau mai bine zis nu gaseam niciodata momentul prielnic) sa merg la coafor, sau foloseam banii mai bine pentru altceva in interesul familiei. Acum am spus ca asta vreau si asta am facut, considerand ca asta ma face sa ma simt mai bine.

Momentele mele de depresie sunt mult mai rare si  de scurta durata. Daca pana acum tineau zile, acum  cel mult o zi si de o intensitate mica.  Si incerc sa-mi dau seama ce le declanseaza. Pana acum cred ca somnul si odihna au mult de spus in comportamentul meu,  dar si  multumirea personala. Am decis de 2 zile(nu  este  mult) sa mananc sanatos (fara zahar si paine, mai putin gras) pentru ca eu am o dependenta de mancare si zahar. Incep sa am caracter puternic si ma voi tine de angajament. Am hotarat asta pentru sanatatea mea si pentru a ma simti mai bine. Am devenit mai increzatoare in ziua de maine, nu mai am acea frica mereu…ce se va intampla ?…traiesc mai intens clipa cred(dar mai este loc de mai bine aici). Va multumesc ptr ajutorul acordat si care consta in faptul ca mi-ati dat uneltele cu care  am invatat sa ma ajut singura. Va multumesc pentru ca mi-ati pus la dispozitie experienta si profesionalismul dumneavoastra. Viata mea a inceput si continua sa se schimbe .Cand voi reveni in tara voi trece neaparat sa va vad. Multumesc si un an nou plin cu realizari. Aveti acordul meu pentru a publica acest mail  ,  il ofer  cu mare drag avand in vedere faptul ca va fi de  ajutor  si  pentru  altii.

2.P.M.
De cand am venit la sedinte am inceput sa analizez comportamentul meu si a celor din jur si imi este mai usor sa relationez, sa inteleg ,sa vad lumea si pe mine intr-o lumina mai buna.

3.H.A.
M-am calmat in ceea ce priveste necunoscutul viitor si invat sa traiesc acum,in prezent,sa am rabdare cu mine, si cea mai mare descoperire e sa constientizez ce simt, si-mi place sa-mi ghidez actiunile dupa ce simt, dar si dupa ce gindesc.
Multe lucruri bune s-au intamplat in urma colaborarii.
O sa zic prima oara ce a zis prietenul meu despre asta . El sustine ca este vizibila schimbarea de cand vin la cabinet , ca sunt mult mai luminoasa si ca inainte ma vedea ca pe un suflet chinuit si pricajit, acum radiez.
Pentru mine a fost foarte important ca am avut o persoana cu care sa pot vorbi, ca in cele mai stranii momente mi s-a confirmat ca totul e in regula, ca ma pot duce sa explorez orice, ca indiferent ce se va intampla voi reveni unde trebuie sa fiu. A fost foarte important ca ati stiut sa vorbiti pe limba mea, ca ati stiut ce sa incurajati si ce sa ignorati la mine. A fost important pentru mine ca am putut sa traiesc acceptarea unei aprecieri. Ceva s-a intamplat si toata fiinta mea a respins actiunile creierului si a hotarat sa se rasfete cu aprecierea respectiva, mi-a crescut increderea in mine. A fost important pentru mine ca am putut sa trec peste pasul precedent si am experiementat binefacerile pozitivismului, in opozitie cu cei 25 de ani de depresie, am creat o carja artificala de care mi-era teama sa ma debarasez, cu frica ca daca dau acest strat la o parte voi regasi starea trecuta de desertaciune la care nu doream cu niciun pret sa ma intorc. A fost important ca am descoperit si alte organe cu care sa receptez si am reusit sa slabesc tirania creierului meu. Am reusit sa explorez imensa singuratate din mine, deserturi uriase de nimic, dar in acelasi timp in cea mai densa singuratate traieste, in acceptare si nealterare, cea mai stralucitoare lumina. Acest lucru a ajutat la disparitia fricii din interiorul umbrelor mele, la acceptarea lor. Si chiar daca umbrele in sine sunt reflectarea fricilor. Am invatat ca frica este cel mai gros zid dintre toate, frica de propriile frici. Incet incet inveti sa le iubesti, sa le dai si lor confirmarea de care au nevoie si sa le intelegi functia lor evolutiva in viata ta. Pentru mine, terapia a fost prima oara cand cineva imi confirma cautarile, ma indruma cu atentie in functie de ce am eu nevoie, nu de ce ar trebui sa am nevoie, cand nu m-am simtit judecata pentru neputintele mele. Mi-a fost creat un spatiu de libertate in care sa-mi pot permite sa explorez tot ce pot gasi in mine sau in afara mea, fara frica ca nu voi sti sa ma intorc, ca ma voi pierde si voi innebuni, exilata din propria mea fiinta. Acum stiu, ca voi sti sa ma intorc.
Multumesc

4.L.C.
Am fost la psihoterapie la recomandarea unei colege de serviciu.Am observant ca se intimpla ceva diferit cu ea fata de altadata. A inceput sa socializeze,sa fie mai zimbitoare,mai placuta. Am intrebat-o cum a reusit .Atunci mi-a facut si mie recomandarea.
La inceput am fost mirata. Ma asteptam sa fiu evaluata,judecata,sa mi se spuna ca nu este bine ceea ce fac,ce gindesc,cum ma comport. Nimic din acestea nu s-a intamplat.
M-am intrebat de unde are acel om atata rabdare si intelegere. Ma asteptam sa-mi dea sfaturi. Nici acest lucru nu s-a intimplat.Uneori imi spunea o poveste alteori imi dadea sa lucrez cite ceva . Parea simplu.Uneori o simpla propozitie.Odata doar doua cuvinte la care mi-a cerut sa ma concentrez seara la culcare.Dar acel lucru care parea simplu m-a facut sa constientizez ,sa traiesc altfel viata. Uneori a trebuit sa transpir,sa fac eforturi sa depasesc momentul confruntarii cu mine.Si totul pentru o simpla propozitie sau o mica tema care parea banala. Am depasit insa aceste momente si lumina a strapuns intunericul ce-mi acoperea ochii. Uneori ma intorc in trecut si ma gandesc ca am umblat oarba atata timp fara sa stiu.
Viata mea s-a schimbat. M-am casatorit, am copiii ,sunt fericita si ma simt puternica. Recomand cu incredere cabinetul Psihodad , cu ajutorul lui te poti impaca cu toate fricile si nelinistile tale.

5.N.L.
Am venit la cabinetul PSIHODAD pentru ca mi-a placut continutul sitelui. Abordarea mi se potrivea. Era diferit fata de alte siteuri si mult mai profund.Am venit pentru o fobie de tranvai.
Terapeutul plin de amabilitate dar si profunzime vorbea la obiect dar ca si cum nu ar fi fost vorba despre mine .Am inceput sa ma regasesc in ceeea ce spunea . Neintelegerile mele anterioare au capatat sens,dilemele au fost rezolvate. Veneam pe o iarna grea dintr-un alt oras. Nu-mi pare rau ca am facut acel drum.Am inteles ce se intimpla cu mine si nemultumirile mele
Acum imi dau seama ca nu am vorbit in timpul sedintelor prea mult despre fobia mea. La sfirsitul sedintelor m-a intrebat despre fobie, I-am raspuns : Care fobie? Eu merg cu tranvaiul de citeva luni . Pur si simplu fobia a disparut.Probabil ca se ascundea altceva in spatele ei. Sunt multumita.Cumva stie ce se intimpla cu tine chiar inainte de a-i spune. Nu stiu cum reuseste.Probabil varsta,experienta de viata,cine stie.Am vorbit deschis, parca vorbeam cu mine insumi.
Am fost inainte si la alti terapeuti unde masuram fobia pentru a vedea cat mai am. Ulterior a revenit .Aici a disparut fara sa vorbim prea mult despre ea. Am vazut cum nu ma mai prea baga in seama cand vorbeam despre fobie.. Ca si cum ar fi vrut sa spuna : “Nu fobia ta este adevarata` problema” , si asa a si fost, desi nu mi-a spus asta niciodata in cuvinte.Am un copil care a implinit 8 ani . Am venit si cu el pentru ceva probleme la scoala , de socializare cu alti colegi.Credeam ca fiul meu nu o sa vrea sa vina. Dupa prima sedinta nu il mai puteam opri. Dupa 7-8 sedinte problemele lui s-au rezolvat intr-un mod evident.
Un om minunat,un bun profesionist.L-am recomandat cu caldura si altor persoane.

6.A.M.
Am 34 de ani si am fost la cabinet .Treceam printr-o perioada grea. Desi m-am realizat profesional as fi vrut sa intemeiez o familie si nu reuseam .Aveam relatii de 6 luni-1 an care se finalizau prin despartire,iar eu intram in depresie si nu mai ieseam luni de zile. A inceput sa imi fie afectata si activitatea profesionala. Am inceput sa consum alcool .
Am fost la cabinet. Nu stiam ce sa spun ,ma bilbiiam,imi era rusine. Am vrut sa plec.
S-a uitat la mine m-a intrebat daca sunt de acord sa facem o sedinta de respiratie si relaxare .Am fost de acord. Nu stiu cum a facut , dar parca cu fiecare cuvint pe care il spunea simteam ca plutesc.Dupa 30 minute am devenit alt om ,parca ma aflam intr-o alta lume.Mi-a dat o oglinda sa ma uit si mi-a spus: Asta esti tu cea adevarata.Cunoaste-te si invata sa te iubesti.
Am incercat sa spun pentru ce am venit, dar el m-a intrebat daca nu vreau sa ascult intai o poveste.Si mi-a spus o poveste Nici azi nu stiu de unde a scos-o . Am cautat-o si nu am gasit-o nicaieri.Poate ca a inventat-o pe loc. Imi spunea povestea vietii mele, parca vorbeam eu nu el, desi nu despre mine era vorba.
Am capatat incredere in el. Mi-am schimbat atitudinea fata de mine. Imi amintesc ca mi-a cerut sa meditez la ce aveau in comun toti acei barbati din viata mea. Cind am terminat am simtit ca explodez de minie. Eu alegeam un anumit tip de barbati crezind ca alegerea mea este iubire. Nu acei barbati erau raii,nesuferitii, inumanii ci eu nu ma cunosteam pe mine.
Am fost vreo 20 de sedinte dupa care mi-a spus ca de aici incolo pot sa ma descurc fara a mai veni.
Totusi am mai fost de doua trei ori pe an cind m-am casatorit si ulterior.
M-a ajutat mult sau mai bine zis m-a invatat cum sa ma ajut singura.
L-am trimis si pe sotul meu pentru niste sedinte de dezvoltare personala. I-a placut. A contat mult pentru mine.

7.R.A.
Buna ziua,
M-am gandit la dvs. zilele astea …m-am gandit la tot ceea ce las in urma odata cu trecerea acestui an si am simtit ca sunteti printe putinii oameni care m-au ajutat sa primesc o gura de aer proaspat exact cand am avut cea mai mare nevoie.
Ma bucur enorm ca v-am cunoscut si chiar daca nu am terminat ceea ce incepusem sa facem in privinta mea, am invatat ceea ce este cel mai important…mi-ati aratat drumul, iar eu urmeaza sa-l descopar pas cu pas. Si e un drum care, la cateva rascruci, m-a facut sa ma simt din nou mandra de mine, impacata cu mine si linistita. Nu mai simt valtoare si revolta, iar in momente in care credeam ca acestea pot iesi la iveala parjolind tot ce le-ar sta in cale, mi-am dat seama, de fapt, ca ceea ce se manifesta este compasiunea, intelegerea, iertarea si iubirea…
Ati aparut exact cand am avut nevoie cel mai mult, a fost exact cat a trebuit…si m-as fi bucurat sa fie mai mult…urmeaza insa un alt an, un nou inceput, sau mai bine spus o continuare fericita a binelui unde sunt convinsa ca va voi regasi…pentru a va multumi.
Va transmit cele mai bune ganduri si un „La multi ani!” scos din cufarul aflat in una dintre camerele ale carei usi am mai deschis-o.
Cu stima,
R.A.