Devenim ceea ce suntem.- Constantin Noica
Slava spre care e chemat omul este aceea de a deveni tot mai mult asemenea cu Dumnezeu, cu cât devine mai mult om.- Dumitru Staniloaie
Nu există moarte, moarte ce înseamnă sfârşitul: totul e schimbare, totul e continuă devenire şi devenirea trebuie s-o primim în uniune cu Cosmosul.- Annamaria Vezio
Dacă urmezi o disciplină, devii sclavul acesteia. Singura disciplină trebuie să se nască din propria ta conştiinţă; numai aşa vei deveni un maestru. Dacă respecţi o anumită ordine în viaţă, aceasta te va limita; esenţa fiinţei va rămâne într-o dezordine profundă. Ordinea nu poate fi impusă decât la suprafaţă. În centru va domni haosul.- Osho
O parte din suferintele si nemultumirile pe care le traim au ca sursa relatiile pe care le avem cu alte persoane. Daca relatiile sunt cu persoane mai apropiate afectiv: sot-sotie, parinti, parinti-copii, frati si surori, bunici, veri, rude, prieteni, emotiile cresc in intensitate.
In realitatea zilnica apare la un moment dat un stimul care va determina la nivel inconstient intrarea in reactanta.
In interiorul nostru se cristalizeaza din primii ani de viata un sistem care apara si intretine ceea ce credem ca suntem , care doreste sa promoveze personalitatea noastra si elementele formate de experienta unica pe care am avut-o. Adunam o multitudine de credinte referitor la ceea ce este bine si rau, frumos sau urat, potrivit sau nepotrivit, confortabil sau neconfortabil. Totalitatea acestor credinte si a trairilor afective referitor la ele formeaza valorile noastre. Unele sunt mostenite, altele sunt inversate fata de cele traite si altele sunt proprii.
Diversitatea umana se manifesta prin interactiunile noastre. Nu putem trai fara sa intram in contact cu alte persoane. Socializarea este un dat fundamental al existentei si la nivel animal socializarea este prezenta. Animalele prin socializare isi adapteaza mereu tehnicile si mijloacele de supravetuire.
In urma acestor contacte pe care le avem observam ganduri, emotii si comportamente identice cu ale noastre sau diferite.
Mecanismele de aparare ale personalitatii noastre intra in functiune produc reactii sub forma de ganduri, emotii si comportamente cu scopul de a ne proteja personalitatea.
Daca persoanele cu care relationam sunt asemanatoare vom fi tentati sa ne apropiem de acele persoane, sa ne imprietenim, ne confirma valorile. Nevoia de confirmare externalizata in sensul ca asteptam sa fim confirmati de alte prsoane, este un semnal cu referire la faptul ca noi nu ne confirmam, nu ne acceptam suficient in interiorul nostru, nu ne acceptam toate elementele, toate partile.
Aceste valori pe care le-am adoptat ne domina viata, functioneaza automat fara participarea constientului. Ne influenteaza inconstient gandurile, emotiile, comportamentele. O mica parte din ele sunt proprii, cea mai mare parte sunt mostenite, desi produc perturbari si suferinta uneori, nu au capacitatea de a se deseta singure. Sunt ca un disc al personalitatii care se invarte, ajunge la capat si incepe din nou. Doar cresterea gradului de constientizare poate sa produca o reasezare a acestor valori, o adaptare la noile conditii ale realitatii.
Daca persoanele cu care relationam sunt diferite tendinta va fi de a ne indeparta de acele persoane, de a le nega, de a le ridiculariza, de a le desfiinta pentru ca nu ne confirma valorile noastre iar noi nu reusim sa ne autoconfirmam, avem nevoie de confirmare in exterior la altii.
O persoana cu suficienta incredere in ea va reactiona mai putin la nivel inconstient, va fi mai deschisa in acceptarea celorlalti.
Oamenii sunt oglinda noastra. Ei reflecta ceea ce ne place sau nu ne place, ceea ce iubim si ceea ce nu iubim la noi. In procesul dezvoltarii , diversitatea umana a aparut ca un arhietip, ca o parghie a devenirii umane. Scopul diversitatii este reflexia si efectele ei asupra persoanelor.
In urma reflexiei unele persoane se retrag, se indeparteaza de persoanele oglinzi, le minimalizeaza sau chiar le urasc ca si cum daca nu ne place ce vedem intr-o oglinda solutia este spargerea ei.
Alte persoane intr-o situatie de reflexie negativa ar putea sa inceapa un proces de autoobservare, de constientizare a ceea ce se intampla. Intrebari de genul:
-de ce am avut acea reactie?
-ce frica se ascunde in spatele ei?
-ce anume din mine i-mi scoate in fata aceasta persoana, ce nu pot eu singur sa vad la mine?
-cum functioneaza la mine acel ceva care imi place sau nu i-mi place la aceasta persoana, ce legatura are acel element cu mine, incat corpul meu a reactionat?
-ce neg sau nu accept la mine de fapt?
Sunt de natura sa puna in miscare acest proces de autocunoastere si autoobservare.
Lucrand pas cu pas cu acel element pe care nu il acceptam la noi, treptat ne reordonam vechile credinte si ne reprioritizam propriile valori. Intram intr-un proces de evolutie si devenire.
Nu acele persoane ne fac rau, ne provoaca suferinta, ne perturba gandurile si emotiile, ci propriile elemente din noi care intra in reactie. Avem credinte nerealiste despre oameni si le tratam ca asteptari, fara a face deosebirea intre ele.
Nu ne poate supara, enerva, nimeni. Noi insine intram in reactie. Oamenii sunt doar oglinzi. Nu putem spune ca oglinda este vinovata de ceea ce reflecta.
Daca in trecut vedeam relatiile intre oameni ca un mijloc de exprimare a nevoii de confirmare, de acceptare, de siguranta, de comunicare putem sa dam un nou sens acestor relatii.
Relatiile intre oameni faciliteaza procesul de dezvoltare interioara, de functionare ca oglinzi, de oportunitate pentru propria evolutie, pentru trecerea de la constiinta de supravetuire care presupune lupta si pozitionare fata de ceilalti la constiinta de sine si de ceilalti care presupune activarea mentalului superior, intelegere, toleranta, acceptare.
Sa facem un mic exercitiu de meditatie:
Cum ar arata lumea, cum m-as simti eu, daca nu as fi nevoit sa ma raportez concurential, cum m-as simti daca as trai acceptarea, ce as mai face? Desigur am descoperi si am trai deplinatatea fiintei umane, esenta ei.
O crestere a calitatii contiintei, o accesare a deplinatatii , o cuprindere mai mare a constientei, o trecere la nivelul” a fi diferit nu inseamna a fi impotriva”.
Prin accederea la nivelul constiintei de sine si intelegandu-ne cum functionam, cum gandim, cum simtim, cum ne comportam, vom face un pas important spre celelalte forme de constiinta..
Nu putem sa ii acceptam pe ceilalti pentru un singur motiv: nu ne putem accepta pe noi. Nu ne putem accepta in totalitatea elementelor. Reprimam, respingem anumite elemente pe care am ajuns sa credem ca nu le avem desi aceastea sunt principii primordiale care exista indiferent de ceea ce credem noi. Astfel o parte din elemente ajung in spatele constiintei, in umbra ei. Cu cat le respingem mai mult cu atat devin mai active, se alimenteaza din energia respingerii.
In anumite situatii ceea ce respingem devin vocile noastre care nu ne dau pace, care au gasit in final un alt mod de exprimare.
O persoana a constientizat cauza unui episod psihotic pe care l-a depasit ca fiind” umbrele pe care nu le acceptam ca le am „Cand a constientizat mecanismul a ales nu sa le respinga, ci sa le accepte si sa invete sa le gestioneze. Au disparut episoadele psihotice.
Prin extinderea constientizarii ne imbunatatim relatia nostra cu noi si ca urmare si cu ceilalti asupra carora proiectam propriile neintelegeri.
In relatiile cu ceilalti nu trebuie nici sa devenim fuzionali pentru a nu ne pierde individualitatea.
Nu este nevoie sa ne identificam cu o relatie sacrificand propria individualitate. Sa avem granite sanatoase intre „eu si ceilalti”. Pierderea granitelor si simbioza creaza traume psihice la fel de greu de redresat.
Este inerent dezvoltarea unui individ in cadrul relatiei si nu oprirea dezvoltarii.
Pentru a avea o relatie buna este necesar sa folosim nu numai mintea conceptuala, ci si raspunsul constient la simtirea corpului. Intrarea in reactie directa ca rezultat al mintii conceptuale poate duce la aparitia emotiilor nestapanite. Aceasta devin adevaratul conducator al gandurilor si comportamentelor noastre. Ignoram ceea ce corpul simte, inabusim, respingem, nu mai folosim simtirea in acest proces. Desigur tot in reactanta ne duce si folosirea exagerata a simtirii. O solutie buna este integrarea celor doua, completarea si gestionarea optima a acestora.
Daca am avut un parinte dominator in relatiile cu ceilalti vom respinge, vom evita anumite persoane care ne vor reaminti de acel parinte. Aceste persoane capata rolul de stimul pentru elementele respinse. Tiparul de respingere se reactualizeaza, se manifesta in prezenta acestor stimuli.
In relatiile cu ceilalti nu mintea conceptuala, nu logica intrebarilor este baza ci folosirea empatiei impreuna cu mintea conceptuala, a intrebarilor precum: ce simte celalalt acum, ce efect va avea abordarea mea, ce simt eu daca interlocutorul are un punct de vedere diferit.
Elementul esential este a sti sa asculti ce spune celalalt si mai ales sa fii atent la mesajul corporal, la ceea ce este important pentru el si sa respecti acest lucru.
Relatiile noastre sunt o oglinda a gandurilor, sentimentelor,emotiilor si comportamentelor noastre. Ne ofera posibilitatea de a raspunde la intrebari precum :cine suntem,unde suntem, cum suntem, cat de centrati sau mai putin centrati suntem.
Dupa cum totul este dinamic si curgator mai putin gandurile trecutului nostru si relatiile noastre sunt dinamice. Unele se dezvolta, cresc, altele raman la acelasi nivel sau dispar.
O relatie adevarata, in consens cu dinamica este nu o relatie care ne aduce doar confort ci o relatie care ne ajuta sa ne dezvoltam, sa intram in fluxul curgerii, a dinamicii vietii. Sa nu punem capat asadar unei relatii la prima nemultumire, la primul conflict ci sa ne punem intrebari cu mintea si sa cautam raspunsuri in ceea ce corpul simte ca adecvat sau neadecvat. Cei care fac parte din relatie sunt supusi unei dinamici proprii. Unele lucruri care erau importante devim mai putin importante, alte lucruri ocupa pozitia celor importante, totul este in schimbare.
Atunci cand simtim nevoia sa iesim dintr-o relatie sa ne intrebam ce rol a avut acea relatie pentru mine, ce nevoie nu imi mai satisface. Ce lucru nou a aparut, ce lucru vechi a plecat.
Sa incetam sa mai privim o relatie ca pe ceva fix, aducator numai de confort si satisfactie. Uneori este mai bine sa acceptam iesirea din relatie daca aceasta nu ne mai satisfice acea nevoie si daca nu suntem dispusi sa o inlocuim cu alta. Disparitia unor nevoi individuale este un proces firesc. Individualul este in evolutie si reprioritizare permanenta a nevoilor. Doar o persoana prea conservatoare si prea inchisa fata de nou are asteptari ca nimic sa nu se schimbe. Sa vedem aceasta situatie ca o oportunitate de dezvoltare, de maturizare, de reconstructie de sine si de relatie pe o alta temelie.
Sunt persoane care apeleaza la psihoterapie ptr ca nu mai functioneaza relatia de cuplu. Sedinta incepe cu: sotul meu, sotia mea nu mai este ca la inceput. Nu ma mai iubeste. S-a schimbat. Nu mai are aceleasi nevoi. Fiecare cuplu trece prin niste etape firesti de la simbioza pana la cautarea individualitatii si reasezarea bazei relatiei.
Uneori se subrezeste fundamentul unei relatii si se impune sa o reconstruim pe noi elemente .
Nevoia reconstruirii unei relatii este importanta pentru fiecare din cei implicati. Mai presus de nemultumirile trecatoare ne ofera ocazia de a vedea curgerea apeler raului vietii, a descoperirii sinelui si individualitatii manifeste prin noi forme. Este o oportunitate imensa, un dar al naturii ptr a ne gasi si regasi, a ne redescoperi, a ne reconstrui. A inlatura ceea ce este de inlaturat, a descoperi unde am fi ajuns daca am fi mers odata cu raul, unde am ramas blocati, pe ce insula, pe ce gand, pe ce iluzie si in masura posibilitatii sa ajungem din urma curgerea raului.
Este o ocazie unica dar si o alegere : de a transforma furia, nemultumirea, de a ii folosi energia in noua directie sau de a ne lasa rapusi de aceasta energie, cazand in groapa disperarii, a vaicarelii sau a directionarii energii cu sens schimbat: iubire= ura pentru a ne razbuna pe cei ce nu au facut decat sa curga odata cu raul.
Ne putem centra atentia si energia in orice directie. De noi depinde sa ramanem pe loc, ne intoarcem inapoi, sau curgem odata cu raul vietii.
Felul de a fi, firea omeneeasca, personalitatea pe care o avem, dar si sinele profund, nu se pot manifesta traind izolat, ci impreuna cu ceilalti, impreuna cu celelalte oglinzi. Ale respingerii sau ale acceptarii elementelor pe care le reflecta.
Un om singur, izolat, nu poate descoperi nimic, nu poate creea nimic decat doar noi forme ale depresiei si nu numai.
Cu cat un om are mai multe relatii,cu atat este mai deschis catre viata, mai tolerant, mai intelept. Este mai sanatos , mai integrat, mai pregatit, mai in armonie cu dinamica si curgerea vietii.Mai capabil de adaptare. Ptr ca tot ceea ce exista este supus schimbarii, cernerii, este supus confruntarii . In urma acesteia poate ramane doar partial, cu aceleasi forme sau cu noi forme de manifestare. Tot ceea ce este etern si neschimbator este doar esenta noastra, doar sinele adevarat. Este insa atat de greu de constientizat de catre mintea conceptuala pentru ca nu se poate reduce doar la forma acesteia.
Fara aceste rupturi si discontinuitati in relatii, in viata in general, relatiile si-ar pierde din scopul lor primordial. Pentru ca a nu avea relatii ar duce inevitabil la disparitia fiintei umane. Nu am mai putea tine pasul cu dinamica, cu curgerea. Am trai in prezent cu mijloacele trecutului. La un moment dat aceste mijloace ar deveni insuficiente. Iar psihicul uman, lipsit de aceasta reasezare, de acest “soc” al reordonarii ar creea un decalaj atat de mare incit raminind intr-un loc nemiscat, pe un mal sau un capat de rau ar pierde imaginea punctului final, al traseului curgerii raului. Pentru ca trecerea prin viata nu este ceva stabil si aducator de confort si siguranta ci este o curgere si o devenire.
In viata schimbam anumite elemente in functie de cum suntem infuentati de cate o persoana si schimbam anumite elemente la acea persoana. Ne reflectam in oameni si ei se reflecta in noi.
Dam si primim. Cu cat un grup in care relationam este mai diversificat, cu atat devenirea este mai profunda. Dar pentru aceasta vom fi nevoiti sa iesim din zona de confort a unui grup cunoscut si intrarea in zona de risc.
A relationa o perioada prea indelungata de timp in acelasi grup, cu aceleasi persoane, este aducatoare de confort dar nu ajuta la dezvoltarea membrilor, la devenirea lor. Este doar o metoda conservatoare de a trai. Este o evitare a zonei de risc si mentinere intr-o zona a confortului de dragul confortului. Este un mod de a te opune devenirii, transformarii, curgerii. Cand grupul aducator de confort se va desfiinta din cauze naturale, membrii nu vor avea abilitatile necesare adaptarii, nu vor mai putea ajunge din urma “curgerea riului”. Vor ramane pe malul aducator de confort pentru o vreme pana cand si acesta se va eroda.
Avem in noi un construct aprioric unei relatii. Pentru ca vom intalni acele persoane care reprezinta ceva pentru noi, la nivel inconstient. Elementul cu probabilitatea de schimbare exista in noi deja. Am putea spune ca nu noi alegem o anume persoana, ci cumva acel element care urmeaza a fi schimbat alege persoana care poate creea oportunitatea, oglinda ca baza a constientizarii si schimbarii.
Asadar cu cat vom folosi energia conflictuala a nemultumirii, a conflictului, a furiei si urii pentru a constientiza oportunitatea si a reordona lucrurile in noi si in relatii apoi, cu atat vom evolua mai mult, cu atat vom fi mai mult in acord cu curgerea raului vietii, cu marea cea mare, acolo unde toate raurile sfarsesc.
Cu atat mai mult vom da un sens nou vietii noastre. Sensul devenirii prin experienta proprie.
Psihoterapeut: Dan Dumitru Otrocol, cabinetul de psihoterapie PSIHODAD
(Sursa de inspiratie : Emoţiile distructive Daniel Goleman intr-un dialog stiintific cu sanctitatea sa Dalai Lama;Arta fericirii, sanctitatea sa Dalai Lama si Howard C.Cutler;Psihologia viitorului,Stanislav Grof;Psihologia Trezirii, John Welwood;Corpul tau stie raspunsul,David I Rome;Nagarjuna ,Epistola catre un prieten,comentariu de catre Venerabilul Rendawa,Zho-nu Lo-dro;Note de curs, Juan Ruiz Naupari ;Invataturile lui Gurdjieff,Trezirea constiintei si evolutia spirituala,de G.Thompson(Govindananda);Cheile genelor, Richard Rudd.)