Iuire, Nevoie, Conditionare

Dealungul vietii omul manifesta diverse nevoi, dorinte, asteptari. Acestea exista initial la nivel inconstient si uneori pot deveni constientizabile.

Iubire Nevoie ConditionareIn relatia de cuplu si nu numai, avem in vedere realizarea acestor nevoi, constiente si inconstiente. Astfel, unele relatii de cuplu ofera sau nu posibilitatea realizarii nevoilor partenerilor. Nevoile fiind mai greu constientizabile vom spune despre o relatie ca este confortabila numai daca va satisface una sau mai multe nevoi. Intram in diverse grupuri sociale, in diverse relatii, cu diverse persoane, cu cat vom avea mai multe nevoi de satisfacut si daca grupurile initiale nu le satisfac suficient.

Vom evita acele grupuri in care nevoile noastre nu sunt confirmate, vom avea uneori reactii negative la adresa acestora.

Relatia de cuplu satisface o mare parte din aceste nevoi. Cel putin la inceput. In dinamica vietii, nevoile omului se pot modifica. Aceasta modificare are loc fie prin realizarea unor nevoi, prin aparitia altora sau modificarea prioritatilor.

In urma contactelor sociale si a dinamicii societatii,a dinamicii personalitatii, in viata de cuplu, sociala, familiala, profesionala, a dinamicii interioare, cautam raspunsuri la intrebarile, nelinistile, framintarile, noastre. Unele nevoi se satisfac, altele se reordoneaza, unele devin constiente total sau partial, altele ramin inconstiente si se repeta. Astfel apar prieteni noi, altii dispar, apar relatii noi altele dispar. Plecam de la un loc de munca la un alt loc de munca. Acest proces este unul firesc si are ca unic scop dezvoltarea si evolutia personalitatii umane.

Revenind la relatia de cuplu, daca partenerul si relatia existenta satisfac aceste nevoi spunem ca suntem iubiti. Relatia functioneaza pe urmatorul principiu: eu am o nevoie, tu esti cel care mi-o satisfaci. Traiesc un sentiment de implinire prin satisfacerea nevoii. Pentru mine inseamna ca ma iubesti daca imi satisfaci aceste nevoi chiar daca eu constientizez mai mult sau mai putin acest proces. Ne simtim bine, fericiti cand ne sant satisfacute nevoile. Raspunsul nostru va fi tot unul de iubire. Astfel, conditionam iubirea noastra de oferirea unui serviciu, care se materializeaza in satisfacerea unei nevoi.

Am nevoie sa ma plimb cu motocicleta, tu nu vrei, inseamna ca nu ma iubesti.

Am nevoie sa practic jocuri de noroc, tu nu ma accepti, deci nu ma iubesti.

Am nevoie sa ma intalnesc zilnic cu prietenii mei, tu nu accepti, deci nu ma iubesti.

Am nevoie sa merg la pescuit, tu nu esti de acord, deci nu ma iubesti.

Am nevoie sa ma aprobi cand sunt suparat, tu nu o faci, deci nu ma iubesti.

Am nevoie sa ma lauzi cand fac ceva, nu o faci, deci nu ma iubesti.

Eu vreau sa facem sex acum, tu nu vrei deci, nu ma iubesti.

Eu ti-am spus sa nu vorbesti cu acei oameni, tu tot vorbesti deci, nu ma iubesti.

Si exemplele pot continua. Raspunsul va fi unul de nemultumire, de neimplinire, de neacordarea atentei, a iubirii.

Nu te pot iubi daca nu accepti ceea ce vreau eu.

Asadar, iubirea este conditionata de satisfacerea nevoilor noastre.

Parintii ne-au conditionati ca daca facem ce vor ei, suntem iubiti. Cand devenim adolescenti aducem aceasta setare in viata noastra, avind aceleasi cerinte de la ceilalti. Nu ne exprimam pozitia, ca sa nu deranjam, ramanem conservatori din acelasi motiv, acceptam ce vor ceilalti chiar daca este in detrimentul noastru doar ptr a nu supara, ptr ca a supara inseamna sa nu mai fim iubiti.

In situatia in care cei din jur nu ne satisfac nevoile noastre devenim nemultumiti, frustrati. Credem ca nu suntem iubiti.

Reactia va fi una de schimbare a celuilalt, a ce crede el ca este bine sau rau, a cum vede, a atitudinii, a comportamentului pentru ca toate acestea sa duca la satisfacerea in cat mai mare masura a nevoilor proprii. Ignoram, distrugem nevoile celuilalt, de dragul propriilor nevoi. Iar daca acesta se impotriveste cumva ,vom continua cu alte mijloace, in alte momente. Pentru ca avem numai noi dreptul sa fim iubiti, nu-i asa? Daca se supune, accepta, se acomodeaza printre suspine, spunem ca il iubim si ca ne iubeste .

De fapt este o iubire conditionata care ascunde frica de schimbare, de acceptare a celorlalti. Este o tentinta de a domina pe ceilalti care nu corespund nevoilor noastre. Si care de fapt isi apara propriile nevoi.

Ca si cum viata a fost si este creata dupa modelul nevoilor noastre.

In realitate nimeni nu este responsabil de fericirea noastra decat noi insine. Tot asa cum nici noi nu suntem responsabili de fericirea altora. Desigur aceasta nu inseamna sa nu ajutam, mai ales cand ni se cere acest lucru, fiind firesc si a refuza daca nu putem acorda ajutorul cerut, fara a trai neaparat complexe de vinovatie, de neputinta. Nu luam in calcul nevoia diferentelor, ce putem invata , faptul ca ceilalti sunt oglinda in care ar trebui sa ne vedem pe noi, ca parte a existentei si devenirii umane. Flexibilitatea nu caracterizeaza o persoana care isi satisface nevoile prin masca iubirii conditionate.

Nu putem iubi pe cineva si nu putem fi iubiti de cineva atata timp cat nu ne cunoastem propriile granite, cat ascundem in spatele cuvintului iubire nevoia de confirmare, inflexibilitatea, insuficienta, neacceptarea diversitatii umane, a noastra si a celorlalti. De fapt nu putem accepta pe ceilalti atata timp cat nevoia de confirmare persista si iubim doar pe cei care ne satisfac nevoile noastre. Intelegerea si a nevoilor celuilalt in diversitatea lor, este o dovada de intelepciune, de maturitate.

Totul pleaca de la noi la ceilalti. De la ceilalti spre noi nimic, sau aproape nimic. Este firesc sa fim acceptati, cum sa acceptam si noi altceva ???

Exista si situatii in care unul din partenerii relatiei de cuplu se schimba, se dezvolta, se centreaza la un moment dat din exterior si spre interiorul sau. Ia-si modifica, complecteaza, reordoneaza nevoile. Ce face partenerul ? Va simti schimbarile, isi va pune intrebari, va cauta raspunsuri, va crede ca nu mai este iubit, va cauta sa inteleaga ce se intimpla .

Partenerul mai dinamic ajunge la un prag de suportabilitate de la care incepe sa se simta inghesuit, incercuit, ingradit. Doreste mai mult, isi reordoneaza prioritatile, atitudinile, comportamentul, propriile nevoi. Relatia il sufoca. Va cauta solutii. Ptr inceput in imaginatie iar apoi in real. Apare tot mai mult simtita nevoia de a reconstrui relatia. In aceasta reconstructie fiecare partener va gasi sau accepta solutii in functie de cat de mult va simti nevoia schimbarii, va dezvolta abilitati de acceptare, de transformare, de reasezare a relatiei.

O relatie reconstruita este o relatie care sa nu mai ingradeasca si care sa acorde dreptul fiecarei persoane, la dezvoltare, la miscare, la propria libertate.

Nimeni nu-si poate cunoaste sinele si nu se poate dezvolta, prin dependenta de altcineva, de ceva.

Nimeni nu poate primi la infinit ceva. A sosit timpul construirii acelui ceva.

Iubirea neconditionata se intalneste in acele cupluri in care relatia exista nu pentru satisfacerea unor nevoi proprii, sau daca exista acestea sunt mai reduse ca intensitate, iar membrii cuplului accepta dinamica, nu ingradesc personalitatea si evolutia celuilalt. Cuplul, familia, nu au rolul de a limita ci de a dezvolta .

Iubirea neconditionata nu poate fi la infinit o iubire tip negot. Iti dau ceva, imi dai ceva. Iti dau fara sa astept ceva la schimb. Iti dau ptr ca te iubesc asa cum esti.

Iubirea neconditionata presupune ca in primul rand sa ne acceptam pe noi asa cum suntem cu limitele si felul propriu de a fi. Neacceptarea noastra duce la suferinta, la lipsa de iubire. Si atunci cum am putea sa iubim pe cineva, sa daruim iubire daca nu ne iubim, nu ne acceptam pe noi.

A ne accepta pe noi si pe ceilalti nu inseamna insa a refuza dezvoltarea.

Putem darui celuilalt ceva, adica iubire fara a avea acel lucru nou, sau de fapt ne mintim singuri. Credem ca daruim, uneori fara ca celalalt sa aiba nevoie, cand de fapt poate facem acest lucru pentru a realiza faptul ca noi avem ceva de lucrat cu ceea ce daruim.

Iubirea neconditionata este iubirea care nu asteapta nimic. Se ofera si atat.

Pentru a ne da seama daca relatia noastra este bazata pe acest gen de iubire este suficient sa observam daca limitam pe celalalt, daca il impietam in evolutia sa, daca il vedem nefericit. Relatia bazata pe iubire dezinteresata nu poate face pe celalalt trist si nefericit.

Nu putem oferi acest gen de iubire fara constructie pe plan interior, fara investitie in propria dezvoltare interioara, fara cunoasterea de sine, fara cunoasterea propriilor frici si nevoi, a propriilor credinte si prejudecati care se afla nelucrate in spatele cuvintului iubire. Nu putem nici primi nici oferi dezinteresat atata timp cat nu stim cine suntem, cine este celalalt, ce putem face ca in relatia de cuplu sa traim fericirea, implinirea, cunoasterea .

Psihoterapeutul specialist, iti sta la dispozitie, pentru ca impreuna sa poti construi, intemeia, aseza, reaseza o relatie de cuplu aducatoare de fericire, implinire, dezvoltare si cunoastere .

Psihoterapeut: D.D.Otrocol