CUMPATARE COSTISITOARE
(Poveste orientala)
Un om fu adus dinaintea judecatorului pentru furt. Intrucat totul indica vinovatia omului. Ce-i mai ramasese judecatorului de facut era sa pronunte sentinta. Judecatorul era un om chibzuit.
I-a oferit omului trei alternative, din care isi putea alege pedeapsa. Acuzatul trebuia fie sa plateasca o suta de tumani, fie sa fie biciuit de cincizeci de ori, fie sa manance cinci kilograme de ceapa.
„Asta cu siguranta nu va fi asa de greu”, gandi omul, in timp ce musca din prima ceapa.
Dar, dupa ce manca exact trei sferturi dintr-un kilogram de cepe crude, fu coplesit de repulsie doar uitandu-se la acele roade ale campului.
Ochii incepură sa-i lacrimeze si suvoaie de lacrimi ii curgeau pe obraji. „Inalta curte, tipa el, cruta-ma de aceasta pedeapsa!
„Prefer sa primesc cele cincizeci de lovituri” In sinea sa, credea ca va putea sa-si salveze cu viclenie banii, in definitiv, era faimos pentru lacomia sa.
Aprodul îl dezbraca si il puse pe lavita. Dar vederea puternicului aprod si a vergelei de pedeapsa il facu sa tremure. Cu fiecare lovitura de pe spate, tipa din ce in ce mai tare, pana cand, in cele din urma, la a zecea lovitura, hohoti:
„Mare Ghazi, ai mila de mine Cruta-ma de aceste lovituri.” Judecatorul dadu din cap.
Apoi omul, care dorise sa evite loviturile si să-si pastreze banii, dar sfarsise prin a încerca toate cele trei pedepse, implora: „Lasati-ma numai sa platesc cei o sută de tumanil”.
