In aceasta perioada din viata oamenilor apar transformari fizice, biologice, sociale, psihologice.
Apare nevoia identitatii de sine, a identitatii sexuale ca parte a identitatii totale.
Pana acum au beneficiat de invelisul protector al parintilor, familiei, societatii.
Pulsiunile active in mica copilarie se retrag pentru a asigura energia necesara dezvoltarii si ajungerii la adolescenta.
Se intampla des ca parintii sa nu informeze corespunzator
adolescentii, cu referire la transformarile specifice etapei mai ales a celor psihice, activitatile pulsionale care nu tin pasul cu transformarile biologice, corporale.
Gandirea face trecerea de la forma concreta la cea formala si ulterior la cea abstracta.
Pulsiunile devin explozive in manifestare.
Daca atitudinea parintilor este una numai interdictiva, adolescentii care au nevoie de ajutor il vor cauta in alta parte. Apar noi micro-grupuri, precum gastile de prieteni care au rolul de o a doua familie.
Pentru a face fata situatiei, depresiei, angoasei de separare si de pierdere, pentru a obtine independenta afectiva si a propriei identitati, adolescentii vor crea mecanisme de protectie fata de parinti si fata de mediu: distantarea fizica fata de familie, apelarea la conflicte verbale si dezbateri fara sfarsit, ruperea tacerii, ridicarea vocii, amenintarile, tonul furios sau agresiv sunt modalitati de distrugere a legaturilor infantile si nu manifestari ale urii. Muzica, dar diferita de cea a parintilor, vestimentatia, schimbarea semnificatiei gesturilor tandre in familie, refuzul de a iesi impreuna cu parintii, lectura, radioul ascultat seara la emisiuni pentru tineret sunt binevenite.
Pe plan intern vor apela la: intelectualizare pentru a evita confruntarea afectiva fara insa a ramane blocati si a folosi numai acest mijloc de comunicare, plictiseala si monotonia ca forma de inhibitie fata de unele ganduri si vise amenintatoare, de a percepe un timp care sta pe loc, retragerea ca proces de aparare fata de exteriorul amenintator,cum ar fi contactul cu alte persoane, confruntarea cu parintii si cererile lor, satisfacerea pulsiunilor sexuale, obsesiile ca modalitate de nu se mai gandi la ceea ce este mai rau, reveria ca evitare a pericolelor reale si realizarea imaginara a nevoilor.
Atitudinea parintilor de a se imbraca la fel ca adolescentii nu este de natura sa-i ajute.
Parintii raman socati de ceea ce se intimpla deoarece realizeaza pierderea controlului. Astfel, nu isi mai recunosc copii.
Adolescentii devin interesati de aspectul fizic si psihic al parintilor acuzandu-i, reprosandu-le, ceea ce duce la aparitia depresiei si la parinti.
De fapt, adolescentii nu isi urasc parintii ci datorita propiilor transformari ,vad un alt aspect al vietii imbatrinirea care ii nelinistesc.
Preocuparea de catre parinti de starea proprie de sanatate si de aspectul fizic este de natura sa ajute angoasele adolescentilor.
Fara distantarea de proprii parinti adolescentii nu ar putea depasi aceasta etapa. Distantarea nu este obligatoriu fizica ci o distantare fata de legaturile afective.
Astfel va trai mult mai usor angoasa pierderii copilariei si va trece mai usor la adolescenta.
Aceasta distantare va depinde insa si de atitudinea parintilor dar si de sistemul propriu de perceptie al adolescentilor.
Legatura afectiva cu parintii este considerata ca devenind una amenintatoare in cautarea propriei identitati.
In interiorul adolescentilor se da o lupta intre partea de copil care ar vrea sa ramana si partea de adolescent care vrea sa ocupe acelasi corp . Fara a pleca partea de copil si a elibera locul, partea de adolescent nu are un loc disponibil. A renunta la partea de copil protejat este destul de greu. Adolescentii au nevoie de toleranta echilibrata din partea parintilor, de ajutor.
Constientizarea de catre adolescenti si parinti a specificului etapei este de natura sa ajute in depasirea optima a acestui stadiu existential.
A ramane dependent afectiv de parinti inseamna a ramane copil.
A nu finaliza individuatia fata de propiul copil inseamna a nu gestiona optim aceasta etapa.
Putem face mai mult pentru noi, pentru copilul sau pentru parintii nostri, spre binele tuturor.
Psihoterapeut: D.D.Otrocol, Cabinet de psihoterapie Psihodad
Sursa: Braconnier si colaboratorii, Adolescentes, adolescents, Psihchopathologie differentielle.
