In perioada copilariei, se instaleaza un echilibru afectiv bine conturat, bazat pe calitatea de copil, pe grija si protectia parintilor.
In adolescenta acest echilibru afectiv este perturbat. Procesul este unul firesc. Nu putem ramane copii toata viata. La fel de firesc este ca instalarea unui nou echilibru sa se faca prin destructurarea celui vechi. Existenta unei perioade de tranzitie este inevitabila. Durata este importanta. O durata optima este de natura sa restructureze toate achizitiile vechi, sa formeze o personalitate complexa avind cit mai multe elemente functionale. Dorinta parintilor de a scurta aceasta perioada nu este una binevenita. Poate crea dezechilibre in formarea unor elemente ale personalitatii cu mai mare impact social si mai putin sau deloc a altora. Astfel se limiteaza posibilitatea formarii unor noi abilitati care pot fi valorificate mai tarziu. De asemenea lungirea peste masura a acestei perioade, pasivitatea parintilor, poate duce la remanieri fixate in aceasta perioada si un numar mare de elemente de personalitate nu mai sunt definite sau redefinite.
In adolescenta, prin destramarea vechiului echilibru afectiv, se manifesta pulsiunile care profita de dezorganizarea psihica pentru a se exprima. O mare parte din pulsiuni sunt innascute si depind mai putin de vointa, mai ales in perioadele de destructurare a psihicului cum este si adolescenta. Corpul in transformare poate determina manifestarea acestor pulsiuni.
Pulsiunea are rolul de a inlatura excitatia unor zone corporale. Este prezenta la toate persoanele, modul ei de manifestare depinde insa de individualitatea persoanei, de mediu.
Astfel, individualitatea adolescentului si mediul familial si social pot influenta in formarea a cat mai multor directii de exprimare a pulsiunilor. Folosirea unui singur mijloc de exprimare poate determina blocarea acestuia si aparitia depresiei, angoasei, agresivitatii la adolescent. Cele mai importante pulsiuni pentru perioada adolesecentei sunt :
PULSIUNEA ORALA, care devine activa in primii ani de viata,este mai redusa dupa sase ani cand energia este folosita pentru dezvoltare si revine in perioada adolescentei cand dezorganizarea psihica este intensa. Este satisfacuta prin supt la pieptul mamei, ulterior cu tetina, suptul degetului, guma de mestecat, activitatile de nutritie satisfacute prin gustul alimentelor introduse in corp, incorporarea de concepte si apoi de carti, de sunete si voci, sentimente si dorinte inconstiente, agresivitatea verbala, rontaitul, creionul, stiloul in gura,tigara, sticla de apa in buzunar sau la marginea patului in timpul somnului, alcoolul, cunoasterea si noul, noi identificari cum ar fi cea de sine, cea sexuala, muzica. Orice intra in corp prin toate simturile satisface pulsiunea. Agresivitatea orala are la baza muscatul, apoi placerea de a musca.
Parintii vor fi mai toleranti fata de aceste excese si le vor remarca fara a-i crea adolescentului un sentiment de culpabilitate exagerat. Nici tolerarea excesiva nu este benefica. Cea mai mare parte a comportamentelor adolescentilor sunt urmarea satisfacerii unei pulsiuni. Parintii pot profita de ele pentru a dezvolta si moduri de satisfacere indirecta ca lectura, teatrul ,cinema, gatitul, scoala, cultura si arta in general.
In cazul unor pulsiuni foarte puternice, pot aparea angoase, diverse temeri.
Dar exista şi situatii in care nevoia de incorporare este foarte puternica, devenind o sursa de angoasa. Apare complexul de vinovatie. Pentru a se apara, se va abtine de la satisfacerea acestei pulsiuni. De exemplu: comportamentul anorexic.
Prin educatie si atitudine familia si mediul vor dezvolta cat mai multe modalitati de satisfacere a unei pulsiuni, pentru a preveni blocarea mijloacelor de satisfacere. Dependenta de alcool, substante toxice, droguri, tigari, alta persoana etc. este un mod de satisfacere a pulsiunii orale.
PULSIUNILE ANALE, care sunt pulsiuni de control si de dominatie. Se structureaza la varsta de 2 ani cand copilul invata sa gandeasca pornind de la propriul corp. Isi va construi reprezentarile mental
e ale relatiilor sale tinand cont de raportul cu propriul corp. Apare orientarea pe doua directii: conservarea obiectelor adica a alimentelor, gandurilor sau a sentimentelor introduse in interiorul sau, fie a expulzarii lor dupa ce au fost digerate, deci distruse. Plecand de la controlul secretiilor, va invata sa controleze, sa domine, sa manipuleze pe cei din jur. Este o placere care in adolescenta duce la formarea ambitiei de a domina exteriorul. In sens opus duce la acceptarea celor din jur, a altruismului. Exagerarea cererilor de curatenie a parintilor pot duce in adolescenta la folosirea unui comportament dominativ. Prin aruncarea lucrurilor copilul descopera ca ii poate domina pe ceilalti.
In adolescenta relatiile cu ceilalti se vor structura pornind de la aceste pulsiuni.
Activate in adolescenta, pulsiunile vor determina comportamentele, modul de relationare cu sine si cu cei din exterior.
In adolescenta aceste pulsiuni ajuta la separarea afectiva fata de parinti, iar optimizarea procesului este necesara. La un pol se pot afla adolescentii care dezvolta autoritarismul, iar la celalalt persoana dependenta afectiv de cei din jur. Rolul parintilor este evident incepand cu varsta de doi ani pana in adolescenta. Modelul familial, atitudinea vor influenta manifestarea acestei pulsiuni. In adolescenta parintii nu vor fi preocupati de interzicerea manifestarii acestei pulsiuni ci de identificarea de mijloace indirecte de manifestare, cum ar fi performanta sportiva,profesionala, sociala.” Nu face asta!” nu ajunge. Altceva ce poate fi facut pentru a permite pulsiunii sa se manifeste, poate fi o solutie.
PULSIUNEA SEXUALA. Intre 2 si 3 ani copilul descopera senzatii locale specifice, pe care le satisface prin atingere, descoperind placerea specifica. Urmeaza constientizarea identitatii sexuale. Acum se structureaza angoasa de castrare la baiat care in adolescenta va duce la acceptarea normelor parentale si sociale. La fata, in cazul unei gestionarii defectuoase a acestei pulsiuni, prin modelul familial sau social care favorizeaza baiatul, in adolescenta poate determina sentimente de devalorizare, de nestructurare a unei increderi in sine care sa ajute la integrarea sociala .
Atasamentul copilului fata de parinti este influentat de pulsiuni.
In functie de pozitionarea parintilor fata de copii, de modele familiale, in adolescenta renuntarea la atasament ca elementul cel mai important al crizei, poate fi deficitara, cu rol esential in crearea personalitatii proprii.
O situatie corecta este cea in care adolescentii accepta interdictia incestului dar nu opresc manifestarea pulsiunii sexuale ci construiesc cu ajutorul parintilor si a mediului directii externe de manifestare. Parintii vor recunoaste adolescentului faptul ca a devenit matur deci un potential parinte, ceea ce va duce la cresterea increderii in sine a adolescentului.
Manifestarea pulsiunilor sexuale va fi deviata spre exterior, spre alte persoane, spre proiecte sociale, artistice, culturale.
Reactivarea acestor pulsiuni in adolescenta va duce la aparitia sentimentului de culpabilitate. Educatia parentala a copilului se reflecta in intensitatea cu care adolescentii traiesc acest complex. Urmarile pot fi de scadere a increderii in sine.
Se reactiveaza angoasa de castrare, angoasele si fricile, ganduri uneori obsesive. Nesatisfacerea pulsiunilor sexuale duce la cresterea angoasei adolescente. Educarea spre satisfacerea unidirectionala este o limita notabila. Semnificatia gesturilor tandre se schimba pentru adolescent. Poate renaste competitia cu parintele de acelasi sex.
Refularea pulsiunilor ca urmare a complexului de vinovatie iar cele care raman se satisfac prin activitati acceptate social si de catre adolescenti. Aici este locul in care parintii pot interveni sa trasforme o pulsiune care se poate manifesta necorespunzator intr-o energie care sa fie acceptata si valorizata social. Pulsiunea nu judeca, ea doar vrea sa se manifeste. Cum, este optiunea fiecaruia.
Aceasta perioada desi pare dificila ofera ocazia formarii unei personalitati complete, este o a doua sansa de a reseta structurarea initiala care nu era benefica.
Stau la baza obiectivarii in viata. Sunt necesare in formarea si dezvoltarea adolescentilor.
Este important ca familia si mediul sa constientizeze specificul etapei si sa ii asigure pe adolescenti ca inteleg ceea ce se intampla si ca sunt alaturi de ei. Securizarea parentala dar cu detasarea afectiva ajuta la diminuarea angoaselor. Parintii trebuie sa faca deosebire intre interdictiile familiale si cele sociale si sa transmita corect si adolescentilor fara a-i umili.
Psihoterapeut:D.D.Otrocol ,Cabinetul de psihoterapie,Psihodad
Sursa: Stephane Clerget Criza adolescentei
