(Poveste orientala)
Odata, la doctor veni un cizmar care suferea de dureri puternice si parea ca este pe moarte. Doctorul il examina atent, dar nu putu gasi o reteta care sa il ajute. Pacientul intreba nelinistit: „Nu exista nimic altceva care sa ma poata salva?” Medicul ii raspunse cizmarului, spunandu-i: „Din nefericire, nu am cunostinta de alte mijloace.”
Auzind acestea, cizmarul raspunse: „Daca nu mai e nimic de facut, mai am doar o ultima dorinta. Mi-ar placea o oala cu doua kilograme de fasole si un litru de otet.” Doctorul ridica din umeri cu resemnare si spuse: „Nu prea am incredere in idee, dar, daca tu crezi ca va avea efect, da-i drumul si incearca.”
Toata noaptea, doctorul astepta vesti despre moartea omului. Dar, a doua zi dimineata, spre surprinderea doctorului, cizmarul era viu si nevatamat.
Doctorul scrise in jurnalul sau: „Astazi a venit la mine un cizmar pentru care nu se mai putea face nimic. Dar l-au ajutat doua kilograme de fasole si un litru de otet.”
La putin timp dupa aceea, doctorul fu chemat sa il ajute pe croitor, care era bolnav de moarte. In acest caz, doctorul se afla din nou in impas. Fiind un om sincer, a recunoscut asta fata de croitor. Suferindul il implora: „Dar nu cunosti nici un alt tratament posibil?”
Doctorul se gandi un minut si spuse: „Nu, dar recent a venit la mine un cizmar cu probleme similare. L-au ajutat doua kilograme de fasole si un litru de otet.”
„Pai, daca nu mai exista vreun alt remediu, il voi incerca pe acesta”, raspunse croitorul. El manca fasolea cu otet si in ziua urmatoare muri. Atunci, doctorul scrise in jurnalul sau: „Ieri a venit la mine un croitor. Nu s-a putut face nimic pentru el.
A mancat doua kilograme de fasole si un litru de otet si apoi a murit. Ceea ce face bine cizmarilor nu face bine croitorilor.”
