Agresivitatea este specifica tuturor oamenilor si particulara adolescentului avind cauze si forme de manifestare specifice. Poate fi caracteristica perioadei de criza a adolescentilor. Transformarile fizice si psihice stau la baza agresivitatii. Agresivitatea este resimtita de adolescent in interiorul lui chiar in absenta oricaror manifestari, conduite sau cuvinte violente. In exterior o resimte cand atribuie celorlalti prin mecanismul proiectiei propria violenta .Unii adolescenti au sentimentul ca oamenii ii privesc cu rautate cand merg pe strada,ca cineva ii critica tot timpul, ii acuza, ca ceilalti oameni sunt preocupati de cum arata, ce vorbesc ,ce gandesc etc. Uneori pot avea o atitudine agresiva verbala sau fizica desi nimeni nu le-a facut nimic.
Mediul familial si social pot sta la baza violentei adolescentului in aceasta perioada. Este mai sensibil la violentele familiale sau sociale. Alte cauze ale violentei pot fi: politice, economice, sociale. Este un mod de exprimare fata de legaturile sociale si familiale .
Agresivitatea este mai mult specifica adolescentilor care o manifesta intr-un mod direct, dar si adolescentelor intr-un mod de manifestare mai indirect: indeamna pe altul sa o comita, participa in calitate de complice, incita, ofera informatii. De asemeni agresivitatea in randul adolescentelor poate avea si alte forme camuflate de manifestare ca agresivitatea verbala, accese de furie cu manifestare publica, tipete, mici incaierari intre adolescenti. Agresivitatea este o predispozitie a crizei adolescentului. Poate fi contra bunurilor familiale sau celor sociale.
Sub forma izolata si intamplatoare acest fenomen este firesc adolescentei. Daca devine obsesiva, are la baza greutatile psihologice si lipsa de functionalitate optima a relatiilor familiale si sociale. Modelul parintilor poate influenta pe adolescent. Anumiţi parinti tolereaza crizele de acest tip, care se repeta ca si cum ar fi pretul ce trebuie platit pentru evitarea unei despartiri de familie. Agresiunea fara temei contra bunurilor societatii, vandalizarea, este facuta de grupuri de adolescenti sub impulsul alcoolului sau a drogurilor, pe timp de noapte.
Grafittiile mai elaborate, scot in evidenta capacitatile adolescentilor de elaborare mentala, ca forma de exteriorizare indirecta a pulsiunilor interne.
Este important ca adolescentul sa constientizeze ca este raspunzator daca in elaborarea agresivitatii sunt puse in pericol valori sociale.
Agresiunile contra lumii culturale, pe care o reprezinta mai ales scoala, exprima vointa afirmarii superioritatii fortei fizice asupra mentalului, distrugerea partii de copil, care a fost adolescentul.
Este un mijloc de a incetini transformarile fizice si intelectuale din el, pana cand acestea isi gasesc un nou echilibru. Tendinta este de a arata suprematia fizicului asupra mentalului si reflecta dezechilibrele interne. Este si o forma de a-si arata ca a devenit cel putin pe structura fizica, barbat.
Agresiunile împotriva centrelor comerciale au la baza in acelasi timp un sentiment de nedreptate si premisele unei constiinte de clasa. Lipsa falicului masculin in administrarea banilor familiei poate sta la baza acestei agresiuni. Este modul in care adolescentul arata ca nu accepta aceasta situatie.
Violentele sexuale sunt de obicei săvârşite de adolescenţi care au fost la rândul lor victimele unor maltratări sexuale sau au avut, în sânul propriei familii, modele de satisfacere sexuală bazate pe brutalitate sau impulsivitate.
Lipsa cuvintelor in exprimare arata optiunea adolescentului pentru agresivitate. Fapta tine loc de cuvant. Scade increderea în cuvinte, nu se poate exprima cu usurinta ,apare lipsa intonatiei cind vorbeste din teama ca nu cumva exprimarea verbala sa tradeze gândurile şi dorinţele secrete. Tăcerea înseamnă pudoare, neîncredere şi protecţie desi simte nevoia de a comunica dar nu are incredere in el, in cuvintele lui, pentru a exprima agitatia pe care o traieste in prezent si noul sau mod de gandire, mai abstract. Numarul de manifestari prin acte violente este in raport direct cu dificultatea exprimarii verbale si modul defectuos de relationare. In acest caz agresivitatea este singurul mijloc de a comunica .
Tulburarile de personalitate grave care intervin în adolescenta sunt la originea unor transpuneri in acte violente si impulsive iar negarea este folosita ca mecanism de aparare. Agresivitatea poate fi determinata de procesele de separare si de individuatie. Nu este usor sa rupa legaturile afective stabilite pana atunci cu parintii lui. Psihologic, aceasta forma de violenta este utila adolescentului, ajuta la detensionare, este un produs secundar al procesului de trecere la adolescenta si creeaza nevoia de a simti ca exista, a identitatii de sine.
Are si radacini externe, familiale, institutionale sau sociale. Carentele educative, dezinteresul parintilor, regulile supranormative sau prea insistente, care umilesc identitatea adolescentilor in formare, influenteaza agresivitatea.
Alături de factorii genetici, biologici si toxici, exista si o serie de factori interni, psihologici care, asociati sau nu cu factori sociali si familiali, faciliteaza recurgerea la acte violente.
Angoasa este un sentiment de insecuritate interna nedefinita, traita ca senzatie de sufocare. Protectia parentala dispare treptat. Este firesc sa apara nelinistea pierderii. Parintii nu mai sunt vazuti atotputernici ca inainte si adolescentul devine nelinistit. Accederea la sexualitate este si ea generatoare de angoasa. Angoasa face parte din criza specifica a adolescentei. Daca din cauza ei adolescentul nu mai iese din camera, nu mai are prieteni, nu mai poate sa doarma sau daca acuzele fizice sunt permanente, atunci trebuie tratata. Apare si pe fondul dezorganizarii psihologice. Angoasa se ascunde in spatele fobiilor, acuze somatice, timiditate, ticuri. Prin agresivitate adolescentii scad presiunea angoasei.
Gasirea identitatii cautate este trasatura predominanta a etapei crizei adolescentilor. Identitatea sexuala de asemenea. Prin agresivitate adolescentul lupta si impotriva schimbarilor si bulversarilor cu care se confrunta. Este un mod in care vrea sa controleze si el ceea ce se intimpla.
Agresivitatea este influentata si de somajul parintilor, in special cel al tatilor ocupa un loc important. Baietii au o imagine paterna devalorizata, agravata in cazul unui divort, al unei patologii sau al unei dificultati de integrare socială.
Apartenenta la o familie monoparentala si absenta unui tata sunt factori de risc si pot determina agresivitatea. Profesia exercitata de tata este si ea un factor insemnat.
Atunci cand numai femeile administreaza banii familiei, apare o alterare a capacitatilor de identificare ale adolescentului cu o imagine masculina ferma. Adolescentii prin agresiune isi afirma o masculinitate falica.
Biserica, institutiile statului, isi pierd rolul educativ. Persoanele mature, parintii nu mai sunt preluati ca un reper. Creste rolul centrului comercial si al televiziunii, care insa nu mai oferă tinerilor modele consistente. Unele din ele sunt in contradictie cu cele parentale. Adolescetul are nevoie de o decizie propie referitor la ce cale va urma. Si nu este usor sa aleaga.
Agresiunea este o trasatura specifica adolescentului, influentata si de factori strict individuali, sistemul hormonal, modul de perceptie a perioadei, familie si societate. Agresiunea poate fi amplificata de consumul de alcool, droguri.
Interzicerea agresiunii, hipercontrolul, protectia exagerata a parintilor nu sunt de natura sa opreasca agresiunea ci uneori doar sa duca la o mai mare acumulare si la o manifestare exploziva. Cea mai buna solutie este identificarea cauzelor care duc la descarcarea agresiva si impreuna cu psihoterapeutul specialist identificarea de noi cai de descarcare.
Poti afla si folosi mai multe despre agresivitatea adolescentilor.
Psihoterapeut:D.D.Otrocol – Cabinetul de psihoterapie Psihodad.
Sursa:Stephane Clerget: Criza adolescentei
Foto: Anger! image by kuhar from Fotolia.com
