(Poveste orientala)
Un invatat, binecunoscut pentru cunoasterea sa si pentru barba magnific de lunga si alba, se plimba intr-o seara pe aleile din Shiraz. Pierdut in ganduri, ajunse langa un grup de carausi de apa, care se distrau pe seama lui. Cel mai chel din grup pasi, in cele din urma, mai aproape, se inclina adanc si spuse:
„Marite maestre, eu si camarazii mei am facut un pariu. Te rog spune-ne, unde sta barba ta cand dormi noaptea? Pe cuvertura sau sub ea?” invatatul, trezit din gandurile lui, se uita uluit si raspunse binevoitor: „Nu stiu nici eu. Nu m-am gandit niciodata la asta. O sa verific. Asteptati-ma maine aici, la aceeasi ora. Va voi spune atunci.”
Cand veni noaptea si invatatul se culca, vazu ca nu poate sa adoarma. Cu sprancenele ridicate, se gandi unde isi tinea barba. Pe cuvertura? Sub ea? Oricat s-a gandit la asta, memoria nu-i putea da un raspuns. in cele din urma, se decise sa faca un experiment.
Isi puse barba pe cuvertura si voi sa adoarma. Dar o neliniste interioara ii cuprinse inima. Chiar era aceasta pozitia potrivita? Daca era potrivita, de ce nu adormise cu mult timp in urma? Cu aceasta in minte, isi trase barba sub paturi. Dar nici acest lucru nu-i facu mai bine. Somnul era mai departe decat oricand. „Nu se poate sa fi fost asa”, conchise el si isi puse din nou barba peste cuvertura.
Se zbatu astfel toata noaptea. Mai intai cu barba deasupra, apoi sub cuvertura, fara vreun moment de somn ca raspuns la intrebarea sa.
In seara urmatoare, se apropie de tandrul caraus de apa. „Prietene, ii spuse el, obisnuiam sa dorm cu aceasta splendida barba a mea si ma puteam bucura de fiecare data de cel mai dulce somn. Dar, de cand m-ai intrebat, nu mai pot sa dorm. Mi-e imposibil sa-ti raspund la intrebare, iar barba mea, gloria triumfatoare a intelepciunii triumfatoare a intelepciunii mele si semnul nobilei mele varste, mi-a devenit straina. Nu stiu daca ma voi mai putea simti vreodata bine cu ea.”