(Poveste orientala)
Mullahul, un predicator, intra intr-o sala, unde vru sa tina o predica.
Sala era goala, cu exceptia unui tanar grajdar, asezat in primul rand. Mullahul, cumpanind daca sa vorbeasca sau nu, in cele din urma ii zice grajdarului: „Esti numai tu singur aici. Crezi ca ar trebui sa vorbesc sau nu?”
Grajdarul ii spuse: „Invatatorule, eu nu sunt decat un om simplu si nu inteleg lucrurile acestea. Dar, daca as intra in grajduri si as vedea ca toti caii au fugit si a mai ramas doar unul, l-as hrani totusi.”
Mullahul puse la inima acestea si incepu sa predice. Vorbi mai mult de doua ore.
Dupa aceea, se simti in culmea fericirii si vru ca audienta sa ii confirme cat de buna fusese predica lui. Intreba: „Ti-a placut predica?” Grajdarul raspunse: „Ti-am spus deja ca sunt un om simplu si nu inteleg foarte bine aceste lucruri. Totusi, daca as intra in grajduri si as afla ca toti caii au disparut, cu exceptia unuia, l-as hrani, dar nu i-as da tot nutretul pe care il am.”
