Credem ca emotiile noastre se opun starii de bine, de liniste si pace. De multe ori am vrea sa dispara pur si simplu.Totusi solutia nu este disparitia emotiilor, eliberarea sau depasirea acestora. Am fost educati si ne-am format convingerea ca exista emotii bune si emotii mai putin bune. Cand apareau emotiile mai putin bune ni se cerea sa ne ascundem de ele. In realitate tocmai emotiile sunt cele care ne pot aduce pacea. Astfel am blocat manifestarea emotiilor, ne-am infrinat lacrimile, ne-am simtit vinovati ca le avem, le-am privit ca o slabiciune, ca o vulnerabilitate. Am invatat cum sa ne aparam de acesti asa zisi dusmani aducatori de suferinta. Adevarul este ca emotiile sunt aducatoare de suferinta dar, doar daca le inchidem, le negam, le consideram neaparat negative. Prin aceasta categorisire provocam o atitudine de lupta, de situatie ce trebuie evitata, ceea ce determina de fapt adevarata problema. Nu emotiile sunt o problema ci atitudinea noastra fata de ele poate deveni in anumite circumstante o problema.
Am creat strategii de negare, mutare, desfiintare a emotiilor. Le-am proiectat asupra altora, le-am negat, ne-am invinovatit, ne-am acuzat ca suntem slabi pentru ca le avem, ne-am simtit vulnerabili. Pentru a nu trai emotii am devenit dependenti de alcool, mancare, profesie, de propiile cunostinte, de cafea, de alte persoane, de confirmarea, de fericirea celorlalti, de televizor si calculator, etc., totul pentru a evita sa traim emotii.
Din necesitate le-am transformat in dusmani. Le-am calcat in picioare, le-am omorat, le-am anihilat, le-am trimis in adancul inconstientului nostru. Dar si inconstientul este al nostru. Iar emotiile se manifesta si acolo. Este adevarat ca nu le constientizam usor manifestarea. Insa starile pe care le traim sunt de inconfort, de suferinta, de neimplinire, de lipsa, ne tradeaza manifestarea lor. Nu aveti voie sa iesiti de acolo, ar vrea sa spuna mainile incrucisate peste burta. Alte tendinte: privatiunea de hrana, ritualuri, centrarea atentiei in exteriorul corpului, etc., posturi, flagelarea corpului, abstinenta sexuala, retragerea sociala, izolarea si lipsa contactului cu semenii situatii ce ar permite manifestarea emotiilor. La fel si evitarea emotiilor in munca zilnica prin profesie, marturisirea emotiilor, regretul si vinovatia menifestarii lor, pedepsirea sau autopedepsirea. Astfel desfiintam un sentiment natural al existentei noastre. Nu putem avea stare de implinire, de liniste fiind in lupta mereru cu propiile sentimente. De ce nu poate fi o solutie culturalizarea, diversificarea, modurilor de manifestare a acestora? Oare pictorul care picteaza, scriitorul care scrie, sculptorul care sculpteaza, omul care inventeaza, creeaza, descopera lucruri noi, nu cu emotii face aceste lucruri??? Emotiile sunt si vor fi o parte din noi. Au rolul lor chiar daca il constientizam doar partial sau deloc.
Luptam inutil, agresiv, intolerant si fara sa constientizam cu parti din fiinta noastra. Nu este de mirare ca nu ne mai gasim linistea. Nu emotiile sunt o problema ci lupta noastra cu ele. Nici emotia oboselii luptei si a epuizarii resurselor nu o recunoastem si folosim un nou tampon pentru a nu vedea realitatea, folosim mecanismul depresiei si al victimizarii.
Oare ce ar putea sa se intimple daca am opri aceasta lupta?
Tindem dupa pace in exteriorul nostru, o cerem altora dar nu putem sa ne-o acordam noua insine. Oare chiar avem nevoie de aceasta lupta. Ce s-ar intampla cu emotiile daca nu le-am mai baga in seama, daca nu le-am mai acorda atentie? Fii curios, fii observatorul , nu judecatorul lor. Pur si simplu emotiile ar veni si ar disparea asa cum au venit. Totul in natura vine, totul pleaca, totul este in schimbare. Tocmai nevoia noastra de a lupta cu ele le face mai puternice. Energia lor noi le-o dam prin atentia acordata. Altfel programul lor natural, este sa vina si sa plece. Opreste-ti gandurile cand vin si doar observa propiile tale emotii. Nu le critica, nu le judeca. Ia distanta fata de ele si fii observatorul lor. Vei descopri minunea ciclului natural al emotiei. Vine si pleaca. Cu cat ii acorzi atentie mai mult cu atat persista. Emotiile nu sunt decat reactii la chimistul corpului.
Accepta-le, imprieteneste-te cu ele. Sunt folositoare, sunt o parte din tine. Doar gandurile, mentalitatile trecutului tau le transforma in dusmani. Incearca. Nu le alunga, nu le reprima, nu le nega, nu le intemnita neconsumate in corpul tau. Nu vor face decat sa se adune si sa se manifeste exploziv si incontrolabil. Stirile abunda cu asemenea exemple cand cel mai bun copil, cel mai bun vecin, cel mai bun elev, cea mai cuminte fata, cea mai respectabila persoana, manifesta un asemenea comportament exploziv. S-au redus emotiile vreodata prin negarea, prin respingerea lor? Nu. Doar formele si modurile de manifestare si explozie sau diversificat.
Iti recomand gestiunea emotiilor, nu lupta cu ele. Iti recomand diversificarea si culturalizarea formelor de manifestare, nu ascunderea si negarea lor.
Blocand emotiile blocam accesul la sinele nostru iar fara sineizare, fara centrare, nu putem gasi linistea si pacea.
Asa cum visul reprezinta calea regala de acces catre inconstient tot asa si emotiile reprezinta poarta catre sine. Tu hotarasti cand este pregatit sa devii complet, sa descoperi linistea, pacea, armonia fiintei tale. Invata sa identifici, sa accepti, sa cunosti, sa te imprietenesti cu emotiile tale. Asculta-le povestile lor de viata si vei descoperi ceea ce se afla in spatele lor. Intra in emotiile tale, accepta-le. Sunt o parte din tine. Nu mai evita aceasta intalnire. Vei accepta viata, oamenii din jurul tau, nu vei mai judeca, vei descoperi un alt nivel existential. Calea acceptarii este drumul spre iertare. In drumul spre sineizare si totalitate a fiintei tale. Incearca si tu.
Iar daca ai nevoie de ajutor accepta-ti emotia si solicita-l.
Psihoterapeut: D.D.Otrocol. Cabinetul de psihoterapie PSIHODAD.
Sursa: seminariile si lucrarile lui: Debbie Ford, Deepak Chopra, Brandon Bays.
