Iertarea

IertareaPrin iertare, realizam cea mai profunda descarcare si traim in cel mai plenar mod linistea si eliberarea. Este un mare dar pe care ni-l putem face vreodata.

Fara iertare nimeni nu poate fi liber, nu poate descoperi satisfactia eliberarii. Nu putem insa trai din plin fructele iertarii fara a parcurge initial etapa acceptarii. Nu putem fi ceea ce vrem sa fim pana nu acceptam initial ceea ce nu vrem sa fim. Acceptarea este primul pas spre fericire iar iertarea este fericirea insasi. Fara iertare nu putem trai prezentul, prezent. Traim trecutul in prezent. Nici un alt mijloc nu produce efecte mai eliberatoare si mai profunde ca iertarea. Ca urmare, traim o stare de implinire in interiorul nostru, in relatiile cu cei din jurul nostru, in profesia noastra, in atitudinea fata de viata. Nu viata, nu cei apropiati s-au schimbat ci noi ne-am schimbat prin atitudinile noastre rezultate in urma procesului de iertare.

Cauza tuturor nemultumirilor, frustrarilor, lipsei de fericire, de sanatate este incapacitatea propie de iertare.

Pentru a constientiza mai profund, o solutie ar fi sa faci o lista cu toate comportamentele pe care le-ai avut si le-ai regretat, cu toate asa zisele greseli din viata, cu toate regretele, cu toate lucrurile de care te invinovatesti, pe care le consideri nefinalizate, nepuse in practica, incomplecte si pe care ti le reprosezi.

Mediteaza asupra acestora, retraieste momentele trecute,accepta-te si iarta-te cu toata convingerea, pana ce vei simti o stare de liniste, de pace interioara, de armonie si echilibru intre structurile corpului tau, o eliberare, o detasare.

Iertarea trebuie sa aiba loc nu numai pe nivel rational ci pe toate structurile corpului. Presupune nu numai rostirea mecanica a unor cuvinte ci si activarea unor trairi profunde. Aceste trairi sunt cele care produc adevarata eliberare. Rostirea mecanica nu produce efecte decat partiale, este o iertare falsa, o pacalire a egoului nostru.Toata durerea imagazinata in corpul nostru se elibereaza prin procesul iertarii pe toate structurile.

Presupune puterea de a ne confrunta cu eliberarea instantanee de durere. Ulterior vom trai starea de usurare in urma plecarii durerii acumulate de-alungul timpului in corpul nostru. Cu fiecare emotie neexprimata, cu fiecare decizie aminata, cu fiecare act nefinalizat. Nu poti practica iertarea fara a te elibera de orgoliul dreptatii, a egoului supradimensionat care a luat conducerea mintii.

Te vei minti spunind: Eu am dreptate, am luat toate masurile pentru a verifica cat de mult am dreptate, doar eu am dreptate etc..Toate sunt doar mijloace de a ne apara orgoliul.

Iertarea nu este posibila fara intelegerea si practicarea umilintei, a castigului prin pierdere. Pierzand ceva castigam altceva chiar daca inainte de momentul pierderii nu putem constientiza usor castigul. Dar, tocmai aici este secretul practicarii iertarii.

Iertarea presupune sa invatam sa trecem de la abordarea conflictuala a celor din jur, a vietii, deci a noastra, la abordarea prin transcendere, prin situarea pe nivelul solutiilor nu a problemelor. Totul este de cum ne situam atunci cand ne pozitionam, deci si de continutul constientizarii. Nu este suficient sa stim ce nu vrem. A venit timpul sa aflam si ceea ce vrem. Eul rational nu este suficient pentru a face o constientizare completa. Orice incercare de a mari continutul eului rational nu poate duce decat la abordarea unidirectionata a constientizarii vietii si mecanismelor acesteia, la formarea unui orgoliu care va lua conducerea. O alta alternativa ar fi abordarea multidimensionala prin identificarea, constientizarea, folosirea si a altor forme de eu, prin dezvoltarea atat pe verticala cat si pe orizontala a constientizarii. Desigur, aceasta nu exclude eliminarea constientizarii verticale ci nevoia de impletire a acesteia. Un eu rational, unidirectional, este unul bun, dar nu si suficient. Solutia este eul multicuprinzator.

Emotiile suprimate, neexprimate se aduna in corp, modifica chimismul interior si determina starea de boala, de nemultumire, de frustrare.

Prin acceptare ca faza anterioara iertarii, toate acestea inceteaza, lupta inceteaza, organismul se reseteaza, chimismul devine unul optim, se instaleaza starea de liniste, calm, fericire. O noua ordine se instaleaza. Merita sa ne iertam? Incercand sa schimbam pe altii, sa ne simtim vinovati, sa invinovatim pe altii, proiectam propiile conflicte interne in cei din jur care devin astfel oglinzi a ceea ce nu reusim sa constientizam noi. Plecam in cautarea fericiirii prin lume, renuntam la cei apropiati, ne indepartam de cei care ne iubesc, ne victimizam toata viata, ne plangem celor apropiati, sau ne iertam si reechilibram cu resurse propii persoana minunata care suntem? Cutam fericirea la cei din jur, ii acuzam ca nu ne-o dau, ca ne fac nefericiti, sau o descoperim in interiorul nostru in urma iertarii. Acceptam disperarea si neputinta, victimizarea si nemultumirea, in locul eliberarii si sublimului?

Singurul care se poate opune procesului iertarii este propiul orgoliu prin atasamentele fata de cunostintele pe care le avem deja inmagazinate in mintea noastra si care ne determina gandurile si comportamentele.

Procesul de iertare nu il facem pentru o persoana anume ci pentru noi, eliberindu-ne de credintele utile in trecut dar limitative in prezent.

Nu putem intelege pe cineva pana nu ne intelegem pe noi, nu putem accepta pe cineva pana nu nu acceptam pe noi, nu putem ierta pe cineva pana nu ne iertam pe noi. Nu am putea sti ce a simtit respectivul atunci.

Numai prin eliberarea prin iertare putem simti ceea ce simpte cealalta persoana. Atunci cand vrem sa fim noi iertati de catre altcineva ne cerem iertare pentru ca astfel putem mai usor sa ne iertam si noi pe noi.

Prin iertare ne eliberam de toata durerea, ranile interioare, vinovatie, resentimente, frustrati, nemultumiri.

Numai prin acceptare putem aduce la lumina acumularile interioare dureroase si ne putem elibera prin iertare. Acceptarea si iertarea presupune exprimarea a ceea ce am reprimat dealungul timpului.

Si tu poti descoperi starea de liniste, pace si armonie dupa practicarea acceptarii si iertarii.

 

Psihoterapeut: D.D.Otrocol. Cabinetul de psihoterapie PSIHODAD.

Surse: seminariile si lucrarile lui: Debbie Ford, Deepak Chopra, Brandon Bays, Lise Bourbeau, Cristianne Chaille.