Este prezentul liber sau este influentat de intimplarile trecutului? Evenimentele din trecut raman efectiv intiparite in mintea noastra in functie de modul in care le-am perceput in acel moment, de importanta afectiva pe care am acordat-o atunci evenimentului. Nu toate evenimentele din trecut sunt constientizabile. Unele sunt la nivelul profund al inconstientului sau subconstientului. O imagine, o intimplare, o stare, un cuvant, un gand sunt de natura sa activeze aceste elemente din trecut, acordandu-le un nou impuls de manifestare. Si acestea ne influenteaza viata, retraind acea stare de atunci in contextul uneori neadecvat al prezentului.
Echilibrul interior devine precar, emotiile ne coplesesc si pun stapanire pe corpul, mintea si comportamenul nostru. Astfel prezentul dispare ca importanta, suntem prezenti fizic, biologic dar psihologic suntem in alt loc. Undeva in trecutul indepartat unde candva a avut loc o intimplare. Ce determina aceste stari din trecut sa reapara, care este energia lor, care este scopul? Poate conflictele noastre interioare au si ele tendinta spre finalizare, spre rezolvare, poate ca acest lucru este o tendinta fireasca a umanului din noi. De ce vor acestea sa reapara? Probabil ca este in evolutia lor fireasca sa vina si sa plece, sa se consume, sa se exprime. Asta ar insemna ca natura umana din noi traieste conflictul dar nu vrea sa-l traiasca la infinit. Scopul fiind nu evitarea conflictul care poate este parte a unui proces evolutiv ci depasirea, finalizarea lui.
Experienta ne arata ca toate aceste stari neexprimate, netraite, neconsumate suficient, nefinalizate ca proces, stau la baza tuturor nemultumirilor, suferintelor noastre sufletesti. Aceasta aducere din trecut in prezent a unor continuturi nefinalizate este cumva fireasca, fiinta umana are tendinta naturala de a gasi un echilibru, de a-l cauta cel putin.
Astfel prezentul este umbrit de tot ceea ce trecutul nostru ne-a incarcat, ne influenteaza viata in mod negativ prin trairile neplacute pe care le avem, prin modul eronat in care privim prezentul. Prin lentila trecutului, prezentul va purta umbra acestuia. Ordinea fireasca este drumul spre armonie si echilibru.
Existenta acestor umbre ale trecutului reprezinta modul in care natura umana ne spune sa le lucram, sa le exprimam sa le finalizam.
Cu totii aducem in prezent elemente ale trecutului mai mult sau mai putin indepartat. O solutie buna este sa constientizam ca ceea ce ni se intimpla este un strigat al inconstientului de a rezolva un conflict interior care lasat ar putea produce perturbari. Uitarea sau neancorarea in momentul ACUM, ducerea la nesfarsit a unei lupte cu imaginea trecutului, lasarea trecutului sa ne domine prezentul, mintea, emotiile poate fi oprita doar prin efortul nostru propriu. Ajutorul unui psihoterapeut este mai mult decat binevenit.
Altfel alegem sa fim adormiti intr-un prezent viu si frumos, alegem durerea si tristetea in locul bucuriei si frumusetii.
Umbra trecutului ne domina treptat viata si ne influenteaza comportamentele, gandurile, trairile.
Mintea afectiva nu poate face usor deosebirea intre ceea ce este real si ceea ce se afla deja in minte, intre trecut si prezent. Astfel proiectam ziua de miine fara a pleca de la momentul ACUM, AZI ci cu povara unui bolovan imens al unui trecut care s-a intors contra propiei persoane.
Ajungem sa nu mai traim de fapt niciodata prezentul. Ajungem sa nu mai putem creea corect viitorul, sa nu-l mai putem proiecta, imagina, pentru ca bolovanul trecutului a devenit deja greu, mult prea greu si creste cu fiecare zi care trece. Gandul este o energie activa iar natura ne ofera toate mijloacele disponibile pentru materializarea lui. Singura piedica este propia indoiala si povara trecutului, propia frica de ceea ce suntem cu adevarat.
Suntem creatori activi ai propiilor proiecte de azi realizabile miine.
O parte din elementele din trecut cu care venim in prezent:
– In relatiile cu cei din jur: credintele ca suntem inferiori sau superiori altora, ca altii pot si noi nu, ca trebuie sa gandim la fel iar daca gandim diferit nu suntem buni, ca diferentele dintre oameni nu sunt firesti, ca daca suntem diferiti trebuie sa fim si contra celorlalti, etc.
– In relatii de cuplu venim cu asteptari de la partenerul de viata care reprezinta nevoi propii, neconstientizate suficient ca ex nevoia de siguranta externalizata ca asteptare de la celalalt, nevoia de simbioza ca urmare a unui proces blocat sau nefinalizat de individuare, nevoia de sensiblitate si tandrete externalizata exagerat, de acceptare sau confirmare externalizata peste masura asupra partenerului sau celor din jur, nevoia de a oferi sau de a primi intimidate neadaptata la potentele celorlati, de a da sau de a primi, nevoia de a fi salvator fara a lua in calcul daca exista si nevoia celuilalt de a fi salvat mereu, ducand la tinerea acestuia in dependenta si trecerea de la rolul de salvator la cel de persecutor etc.
– In relatiile de serviciu aducem din trecutul nostru imaginile parentale asa cum le-am internalizat in copilarie si le proiectam in asteptari de la sefi, de la ceilalti colegi.
Alege sa fii liber: de bolovanii trecutului tau, de sacii pe care ii duci in spate fara a vedea frumusetea margaritarelor pe care calci, de tot ceea ce este trist si urat, dureros si neplacut in fiinta ta. De prejudecati, de credinte, de asteptari, de limite impuse de altii, de modul altora de a vedea viata.
ELIBEREAZA-TE DE TRECUT PENTRU A TRAI LIBER PREZENTUL ACUM SI A CONSTRUI FARA CONSTRANGERI VIITORUL MAINE.
Psihoterapeut: D.D.Otrocol. Cabinetul de psihoterapie PSIHODAD.
