Un om nu are nevoia sa caute obsedant perfectiunea, in ceea ce este el. Ea exista deja in el, este parte din el. Un om poate face atat cat poate in acel moment. Nimeni nu poate face mai mult si nici nu trebuie. Perfectiunea exista in noi. Cu conditia sa o identificam, sa descoperim esenta fiintei si sa ii acordam increderea practica necesara.
A dori sa fii mai mult decat ceea ce esti inseamna ca nu esti de acord cu ceea ce esti. Intrebarea se pune stii ce esti cu adevarat???
Un om care isi doreste sa fie mai perfect inseamna ca de fapt nu-si accepta niciodata propia perfectiune. Iar daca ar deveni perfect la un moment dat ,ce ar mai face dupa aceea?Asadarmperfectiunea obsedanta este un scop sau un mijloc.
Cand faci ceva, faci acel lucru stiind ca este bine, stiind ca ai ales cea mai buna varianta, ca ai luat cea mai buna hotarare din acel moment. Desigur in urmatorul moment totul se poate schimba si este firesc sa nu putem anticipa in totalitate, cum. Totul este dinamic si in miscare. Credintele noastre, informatia pe care o avem se bazeaza pe elemente din trecut. Asadar nu putem sti cu certitudine cum va fi viitorul. Nu depinde numai de noi. Depinde de toti oamenii, de toata natura, de forte din afara noastra. A crede ca le putem controla este din pacate o utopie. Omenirea se afla cu cunoasterea, cu constiinta la un inceput de drum nicidecum la sfarsitul acestuia.Nu o putem cuprinde in totalitate si nici nu stim daca totalitatea de miine nu este mai mare ca cea de azi.
Daca ceva nu a iesit cum am prevazut nu inseamna ca nu am fost perfecti cand am luat acea hotarare. Daca credem ca putem prevedea totul este posibil sa avem o problema cu nevoia de a ne controla pe noi si mediul, nevoie care a ajuns la cote alarmante si nefiresti. Nu gresim niciodata atunci cand luam o hotarare. Este firesc ca in viitorul apopiat si celelalte elemente necunoscute si necontrolabile sa concure. De asemeni cunoasterea noastra este din trecut iar evenimentul se intampla in viitor. Pur si simplu nu il putem cuprinde.
Nu gresim cu nimic cand nu ne iese ceva ,doar am fost invatati de trecut, de mediu, de familie, parinti ca aceasta ar fi o greseala. O greseala este atunci cand cunoastem in mod cert urmarile faptelor , implicatiile lor etice, morale, juridice, sociale, etc. si totusi facem acel lucru.
Nu suntem raspunzatori de urmarile pe care nu le putem anticipa. Tot ce putem face este sa invatam. Sa invatam din tot ceea ce facem pentru ca pe viitor sa crestem gradul de constientizare. Sa stim ca stim mai mult.
O greseala este atunci cand nu invatam pentru viitor din intamplari, din experienta traita.
A fi preocupat ca un lucru pe care l-ai putea face, nu-l vei face cum trebuie, nu este o atitudine fireasca. Este rezultatul invatarii concurentiale daunatoare pe care am primit-o. Nu este nevoie sa ne comparam in toate si cu toti. Este momentul sa depasim invatamintele mediului gen colegul, fratele, vecinul tau poate,tu de ce nu poti.
Fiecare om are abilitati intr-o directie sau alta. Important este sa le descoperim care sunt acestea si sa le experimentam. Faptul ca societatea favorizeaza la un moment dat anumite abilitati pe care le recunoaste social mai mult decat pe altele este o problema sociala si educationala pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o depasim. Cautand valorile propii si punandu-le la treaba, avand incredere in esenta fiintei noastre, in ceea ce deja suntem. Singura preocupare ar trebui sa fie sa le dam o utilitate practica, sociala, sa determinan societatea sa recunoasca ceea ce avem fiecare. Nevoia de performanta de dragul performantei este o forma de pesimism. Omul cu tendinte perfectioniste exagerate este de fapt un neincrezator, un pesimist convins, o persoana rigida care foloseste rigiditatea trasformind perfectiunea intr-un mod obsesiv de existenta.
Perfectionistul isi alege in general un domeniu al vietii si acolo se descarca obsesiv. In alte domenii ale vietii va fi mai putin abil pentru ca isi foloseste toata energia in directia controlului si autocontrolului. De exempu un perfectionist profesional va fi insuficient adaptat familial, social, in relatiile interumane, in cele afective. Daca i se termina activitatea profesionala nu mai are unde sa descarce si se trezeste in mijlocul uni societati, a unor oameni, unde nu a mai interactionat de multi ani.
Am intalnit persoane care dupa ce au lucrat zeci de ani au ramas fara acel loc de munca, sau acea ocupatie nu mai este recunoascuta social. Apar mari probleme de adaptare la viata propiu zisa. De fapt, nici nu au trait vreodata viata aceasta ,nu au fost prezente in ea. Au trait ptr acel perfectionism utopic si obsesiv .
Perfectionistul este un om rigid adeseori obsesiv si pentru faptul ca este un om mai putin credincios in natura sa divina. Daca ar fi ,si-ar accepta abilitatile.
Este firesc din punct de vedere evolutiv, nu neaparat social, ca un om sa–si dezvolte nu numai o parte a fiintei ci cat mai multe parti.
Intr-o viata,un om cu predispozitie mentala va trebui sa-si dezvolte si latura afectiva si cea fizica si cea sexuala si comunicarea si acceptarea semenilor etc.
A te considera superior doar pentru ca a-i perfectionat o parte a fiintei este o forma limitata de a vedea lucrurile.
O alta problema a perfectionistului este ca in relatiile umane are darul de a duce si acolo nevoia sa de perfectiune asa incat ii vede imperfecti, incapabili, rauvoitori pe cei cu care intra in contact. Si daca contacte profesionale sunt ierarhizate cumva, cele de acasa nu sunt iar familia,cei din jur s-ar putea sa nu aiba ca obiectiv in viata perfectionismul obsesiv ci doar ceea ce deja sunt.
Apar dificultati de comunicare datorate modului ingust, limitat de a vedea lucrurile. Apare credinta ca si ceilalti pot sa faca la fel lucrurile dar nu vor, sunt rau voitori.
Cuvantul de referinta in limbajul perfectionistului este trebuie, si altele asemanatoare.
Pentru a realiza daca esti o persoana cu tendinte perfectioniste fa o lista cu lucrurile importante in viata ta, pentru tine ca om.
Numeroteaza-le in ordine crescatoare dupa importanta pentru tine si analizeaza pe fiecare in parte: de unde vine, in ce moment si context a devenit important, ce faci cu persoanele care te ajuta sa pastrezi importanta, cu cele care te impiedica, etc.
Vei realiza singur daca nevoia ta de perfectionism a atins o limita extrema.
Psihoterapeut: D.D.Otrocol. Cabinetul de psihoterapie PSIHODAD.
