Reprimare – este un mecanism inconstient de aparare care opreste, blocheaza, amintirile si sentimentele ce credem ca ne fac rau.
Blocarea poate avea loc la nivel mental rezultand o crestere a nemultumirii, dar si la nivel fizic, ceea ce are ca efect o crestere a tensiunii musculare, si ca urmare o acumulare a acesteia.
Scopul energiei emotionale este sa circule, sa se exprime din organism in afara, iar modul in care punem la treaba aceasta energie duce la dinamizarea vietii, la miscarea ei. Este posibil sa fie un element important al sensului vietii.
Rolul creativitatii, ca trasatura umana necesara este evident in aceasta situatie. Ne ajuta sa transformam aceasta energie emotionata in elemente noi. De fapt, creem un nou aspect, o noua experienta pentru viata si nu in ultimul rind largim constiinta.
Reprimarea energiei emotionale indeparteaza persoana de la contactul cu energia vietii, cu propiul sine.Energia ramine blocata si astfel opreste un proces natural care are ca final crearea de experienta. Fiinta umana este un releu prin care ar trebui sa circule nestingherit energia emotionala si in final sa-si schimbe forma in ceva util vietii: un obiect material, o idee, un concept, o abordare, un comportament, o noua forma de constiinta, etc. Abordarea ca energie a emotiilor ne ajuta sa intelegem ca o anumita energie intra in corp, acesta o prelucreaza emotional iar energia rezultata este produsul, rezultatul unui proces al naturii in care omul este veriga creatoare. Este important ca pe aceasta energie emotionala sa nu o blocam ci sa o gestionam, sa facem ceva util noua, in arta, cultura, tehnica, muzica, personalitate, relatii interumane etc.
Reprimarea are sens pentru o perioada scurta de timp. Ne ajuta sa depasim un moment dificil. Pe termen lung insa se intoarce contra propriei persoane sau a celor din jur si contra naturii. Energia reprimata se aduna, se mareste si duce la aparitia unui potential energetic ridicat. Pentru a nu face implozie in corp, organismul foloseste alte mecanisme mai agresive, mai explozive pentru a o elimina in exterior. Astfel devenim furiosi, maniosi, violenti fizic, verbal, psihologic, dependenti de tigari, alcool, serviciu, de alte persoane, de familie etc.
Si daca acest lucru este etichetat negativ din punct de vedere social, din punct de vedere strict al corpului uman, este un mecanism util care ajuta la descarcare. Inconstientul omului se ocupa de functionarea interna fara a tine neaparat cont de nevoile exterioare corpului :personale, sociale, profesionale etc. Ceea ce este important rational, logic poate fi lipsit de importanta pentru inconstient. De aceste nevoi se ocupa mintea constienta.
Starea de armonie pe care o dorim este acea stare in care cele doua parti gasesc portite de comunicare, una tine cont de nevoile celeilalte si mai ales partea constienta tine cont de semnalele, de mesajele inconstiente ale corpului.
Dorinta de relaxare daca este obsedanta, de retragere fata de confruntarile vietii, este de fapt o fuga intr-o parte a existentei. Ne retragem din viata cotidiana si intradevar gasim armonia. Dar cu ce pret? Cu pretul fugii fata de nevoia de a pune la treaba energia emotionala, de a-i da un sens si o forma utila uman, experiential, de a da naturii un plus de valoare izvorat, produs de propia existenta, de propria fiinta. Prin nereprimare ci prin crearea de forme de experimentare a energiei emotionale, dam naturii inapoi o recunostinta, un respect pentru viata daruita, pentru principiile primite pentru oxigenul si energia vietii cu care ne-am hranit, pe care le-am consumat.
Desigur putem avea si abordarea precum ca natura sau cei din jur sunt obligatii sa ne ofere tot ce ne dorim si nu trebuie sa oferim nimic. O asemenea abordare este insa produsul unui ego mult prea ridicat.
Aceasta nu inseamna sa nu cautam si sa folosim din plin momentele de relaxare prin contactul cu natura. Conditia este insa sa nu devina o fuga obsesiva. Contactul cu natura, meditatia in mijlocul acesteia poate fi nu numai contemplativa ci si actionala. Ce am de facut pentru a depasi situatia, nemultumirea, piedica? Astfel raul de moment, nemultumirea, lipsa de fericire, daca sunt lucrate, nu numai contemplate, devin adevarate parghii prin care intoarcem naturii,viata primita..
Un alt mecanism folosit este acel de a ne duce in cealalta extrema si a incerca sa impietrim functionarea sistemului emotional. In timp ajungem sa consideram ca a simti nu mai este necesar, ca de fapt este o piedica in calea existentei umane. Nu, nu este o piedica ci un izvor de energie care sta la baza creatiei umane. Si noi si natura ne imbogatim, ne dezvoltam prin identificarea si experimentarea de solutii,adica prin punerea la treaba a energiei emotionale .
Putem alege desigur sa nu creem nimic, sa consumam, sa folosim legi si principii, concepte traditionale. Asa este. Este un lucru bun,dar pentru o perioada scurta de timp. Este in regula sa folosim acest mecanism de aparare. Pentru timp indelungat intram insa in conflict cu dinamica naturii care presupune miscare, evolutie, schimbare, transformare, dinamizare.
Absolutizand unul din cele doua mecanisme de aparare, sau pe ambele, folosindu-le obsesiv toata viata, intretinem doua contradictii fundamentale: intre mintea si corpul uman si intre om si dinamica naturii.
Nimic nu sta pe loc, totul se misca, totul se schimba. Poate doar unele din gandurile noastre incarcate si blocate cu energie afectiva stationara, poate doar unele din mecanismele de aparare folosite abuziv de corpul nostru.
CONSTIENTIZEAZA, DEBLOCHEAZA SI LASA ENERGIA REPRIMATA SA CREEZE.
FOLOSESTE ENERGIA REPRIMATA SI GESTIONEAZA-TI CREATIV VIATA .
NU SUNTEM UN CAPAT AL NATURII CI O VERIGA A EI .NU EXISTAM SEPARAT DE NATURA CI IMPREUNA CU EA.
NU REPRIMA LA INFINIT. CREEAZA, CONSTRUESTE SI INTOARCE NATURII MAI MULT DECAT AI PRIMIT.
Psihoterapeut: D.D.Otrocol. Cabinetul de psihoterapie PSIHODAD.
