Asteptarea pe care o avem, de a fi respectati de catre ceilalti nu inseamna decat o proiectie, catre altcineva, catre exterior, a unui respect insuficient pe care ni-l acordam noua.
Ceilalti ne privesc si se poarta cu noi exact cum o facem si noi, cu noi insine.
De ce asteptam de la cei din jur ceea ce ne lipseste noua? Ce ne impiedica sa constientizam ceea ce facem ?
Cineva imi povestea: A existat o perioada in care am avut ceva mai mult timp liber. Am inceput sa meditez la aceasta situatie. Am devenit nemultumit si ingandurat cautand ceva fara sa stie exact ce.
Treptat am constientizat ca in ultimii ani nu m-am gandit cu adevarat la mine, facand aceleasi lucru in mod repetitiv, traind satisfactia lucrului bine facut si aceasta era de natura sa ma multumeasca. Ma hraneam parca cu multumirea a ceea ce faceam fara sa-mi pun intrebari, fara sa-mi actualizez cumva existenta.
Mi-am dat seama de faptul ca, derulam mereu aceleasi programe. Mediul imi alimenta satisfactia lucrului bine facut, deveneam multumit fara sa ma intreb de ce faceam ceea ce faceam de atata timp? De fapt nu ma respectam pe mine indeajuns, repetam lucruri care mi-au fost utile in trecut fara sa ma intreb daca mai sunt sau nu utile,daca le pot inlocui cu altele mai performante.Si am considerat aceasta o lipsa de creativitate, o lipsa de respect fata de mine insusi.
Eram la dispozitia totala a vechilor programe si a celor care contribuiau la derularea lor. M-am intrebat daca ceea ce fac acum ma mai reprezinta si am constientizat ca nu, nu ma mai reprezinta pe mine, eu, cel care sunt acum ci reprezinta pe mine eu, cel de acum niste ani in urma. Am realizat ca trebuie sa aduc in prezentul meu toate acumularile, toate cunostintele si experienta ultimilor ani. De fapt eu, nu mai eram eu. Cata lipsa de respect.
Si astfel am realizat ca respectul nu numai ca trebuie sa mi-l acord, ci mai mult acesta trebuie actualizat mereu, mereu, pana in ultima clipa a vietii.
M-am intrebat ce ma impiedica sa fac aceasta. De ce derulez programe vechi si mai ales de ce nu realizez acest lucru, de ce nu ma respect suficient?
Daca nu intervenea acest moment de respiro, de meditatie probabil nici nu as fi avut ocazia sa constientizez.
Asadar ce ne determina sa derulam vechile programe comportamentale la infinit??
Ce ar trebui sa se intimple pentru a putea constientiza si medita din timp la intrebarea de ce o facem?
Probabil ca trairea emotionala a unei intreruperi, a unui moment de respiro, de pauza,sau o traire emotionala mai intensa , poate fi de natura a pune in miscare procesul de identificare.
Trebuie sa ne acordam timp pentru a constientiza in ce faza a respectului de sine ne aflam. Daca ramanem preocupati mereu de serviciu, de ceilalti, de ceea ce se intimpla in exterior si nu acordam suficient timp si noua insine, interiorului propiu, unui minim proces de introspectie, nu meditam, nu ne punem intrebari de ce facem un lucru anume sau de ce nu facem un alt lucru anume, da, aceasta este o lipsa de respect. Pentru ca evitam sa luam cunostinta cu ceea ce am putea fi. Devenim ignoranti cu noi insine. A ramine ancorat in trecut, a trai prezentul sub influenta trecutului, da, este o lipsa de respect fata de sine. Da este ignoranta.
Astfel am ajuns sa-mi dau seama de faptul ca nimic nu este mai oportun, mai nimerit ca acel moment de auto observatie, de frustrare, de autoanaliza care poate genera un declic, un punct de cotitura in viata. Nimic nu poate fi mai inaltator decat invatamintele unei suferinte, a unei angoase, a unei nemultumiri. Acestea nu trebuie privite asadar ca ceva nefiresc ci mai mult ca o oportunitate de schimbare, de trecere la un alt nivel existential. Pe baza meditatiei, a introspectiei interioare: De ce fac ceea ce fac??Pentru ca asa mi-a fost cindva bine,ptr ca asa face toata lumea,ptr ca asa am fost invatat,dar sinele meu,el,ce spune prin simtirea lui???
Este vital uneori sa ne acordam timp si pentru noi insine, pentru a pune in miscare procesul de analiza si transformare.
Si astfel am constientizat ca daca nu fac aceasta, este o lipsa de respct fata de mine pe care o voi proiecta in asteptarile fata de altii.
Am mai aflat ca de fiecare data cand astept respect de la cineva este si o oportunitate de a afla ce, unde, cum, nu mi-l ofer. Inseamna ca unele structuri au luat-o inainte iar programele pe care le derulez au ramas undeva in urma.
Chiar atat de importanta sa fie suferinta pentru oameni?? Si atunci de ce dorim sa scapam de ea? Probabil pentru ca nu suferinta ci lupta de a scapa de ea este un act care pune in miscare, care dinamizeaza omul, viata, care misca procesul creativ.
Suferinta apare ca un semnal ca acolo, acum, avem ocazia sa facem ceva. E interesant cum ceva de ce fugim este de fapt o cale de evolutie. De fapt suferinta devine un mijloc de a merge inainte. Cu conditia sa o depasim si sa nu ramanem blocati in ea.
Pentru a putea face acest lucru, pentru a ridica la o noua cota respectul de sine, nu depindem de nimeni si de nimic din exteriorul nostru. Depindem doar de noi insine. Fara ca aceasta sa insemne ca mediul, nu ne poate influenta.Fara ca aceasta sa insemne ca nu avem nevoie de socializare, de contacte intre oameni. Oamenii din jur sunt oglinzi pentru noi insine. Tot ceea ce acceptam sau nu la ei sunt proiectii, oglinzi ale noastre, ale acelor parti aflate in suferinta, pe care trebuie sa le miscam, sa le schimbam, sa le imbunatatim, sau sa le acceptam la noi.
Atunci cand intram in conflict cu o persoana, cand avem o anume asteptare de la ea si aceasta nu o ofera, nu de la acea persoana avem o asteptare ci de la o anume parte din noi. Exteriorul, ceilalti sunt doar oglinzi a partilor neacceptate din noi.
Este un mod de tip oglinda prin care parti din noi ne comunica prin oamenii din exterior ceva anume. Este un mesaj al inconstientului catre constientul nostru. Sunt aici, accepta-ma, intelege-ma, constientizeaza-mi importanta la un alt nivel si atunci ma vei intelege si accepta. Iesi din tine (prin oamenii oglinda) pentru a ma putea vedea si accepta. Nu ma mai reprima. Eu tot voi exista,in frustrarile,nemultumirile,in reactanta ta la oameni si evenimente, spun partile din noi pe care nu le acceptam.
Daca asteptam sa fim respectati de cei din jur sau chiar mai mult aceasta asteptare ne preocupa este un semn caci corpul nostru, a intrat in reactanta ca nu ne acceptam unele parti din noi.
Respectandu-te pe tine si toate partile tale vei ramane uimit sa constati ca si lumea te respecta, uneori mai mult decat crezi.
In viata suntem producatori de experienta si este vital sa luam de la ea tot ceea ce ne ofera. Pentru a face aceasta este important sa constientizam tot mai mult, pas cu pas, sa creem experienta.
Analizeaza-ti nemultumirile, cauta solutii pentru depasire, plingi daca este nevoie si apoi foloseste-ti propiile resurse aflate in tine si neacceptate suficient. Astfel nu vei mai astepta sa fii respectat de altii. Ai in tine tot ceea ce crezi ca altii iti pot oferi. Descopera-te, constientizeaza, respecta-te acum si aici si bucurate de contributia ta la dinamica vietii.
ALEGE SA OPRESTI REPETITIA CERERII RESPECTULUI DE SINE DE LA ALTII
EL SE AFLA IN TINE. DESCOPERA-L SI FOLOSESTE-L!
ALEGE SA FII TU CEL CARE ESTI COMPLET. ACCEPTA-TI TOATE PARTILE!
NU LASA PREJUDECATILE SA HOTARASCA PENTRU TINE!
EXPERIMENTEAZA SI FOLOSESTE INTREGUL TAU RESPECT DE SINE!
ESTI DEJA COMPLET.
Psihoterapeut: D.D.Otrocol. Cabinetul de psihoterapie PSIHODAD.
