Transformarea Emotiei in Intelepciune

“Oamenii exista ca sa fie iubiti. Obiectele exista ca sa fie folosite. Lumea este in haos pentru ca aceste lucruri sunt folosite pe dos” Dalai Lama.

„Păsările care se nasc în cușcă au impresia că a zbura este o boală.” Alejandro Jodorowski

„Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi mai ales, înţelepciunea de a deosebi între cele două posibilități.” Marcus Aurelius

„Nenorocirea pe care ţi-o faci singur doare cel mai mult.” Mihail Drumeș

„Înainte să vorbești, ascultă. Înainte să reacționezi, gândește. Înainte să cheltuiești, câștigă. Înainte să critici, așteaptă. Înainte să te rogi, iartă. Înainte să te-oprești, încearcă.” — Ernest Hemingway

„Mulţi trăiesc viaţa, puţini o pricep.” — Johann W. von Goethe

„90% din arta de a trăi constă în a te înțelege cu cei pe care nu-i poți suferi.” — Samuel Goldwyn

„Ce bucurie că viaţa n-are sens! Pot să îi dau eu unul…” — Constantin Noica

Traim in ignoranta si reductionism prin identificarile pe care le facem. Natura noastra esentiala este una neingradita, lipsita de forme si conditionari. Datorita fricii de nou, de a afla si folosi ceea ce suntem, am ales sa ne identificam cu o minuscula parte din noi. Constiinta adormita, constiinta de supravetuire ne consuma timpul si energia pentru multumirea unui sine fals, construit si consolidat pe baza conditionarilor timpurii experimentate.

Constiinta de supravetuire ne duce intr-o lupta cu un dusman iluzoriu, nu pentru un scop real, ci de dragul luptei in sine. Pentru ca nu oamenii sunt cauza neimplinirilor si nemultumirilor noastre, ci acele parti din noi pe care nu le acceptam. Deoarece nu putem vedea acest proces il proiectam in afara. Oamenii sunt oglinzile acelor parti din noi pe care le acceptam sau pe care nu le acceptam. Acceptam sau respingem la ceilalti exact ceea ce acceptam sau respingem la noi. Facem acest lucru datorita folosirii in procesul decizional doar a mintii conceptuale si pierderea contactului cu mintea naturala, cu vastitatea care ne inconjoara. Este ca si cum am crede ca vedem realitatea mergand cu ochii aplecati spre pamant. Ne luptam cu imaginea celorlalti, cu realizarile celorlalti, cu felul de a fi, ne agitam pentru a-i depasi in realizari, in acumulari, in ceea ce fac. Pentru trairea satisfactiei depasirii, nu ptr ca depasirea ar fi si necesara. Traim emotiile luptei, a efortului, a suprasolicitarii, a obtinerii acelui lucru. Emotiile si mintea conceptuala conditionata ne comanda , ne conduc viata. La intrebarea “Cine suntem?”, vom raspunde reductionist identificindu-ne cu aceste elemente partiale precum mintea conditionata sau emotiile, desi in realitate suntem mult mai mult, suntem o imensitate. Ne subordonam identificarilor si traim nemultumirea, furia, neimplinirea. Acuzam viata, pe ceilalti, cand de fapt noi am generat identificarile.

O persoana de sex feminin aflata la varsta a doua merge la un cabinet de terapie cu un copil rebel, sa –l aduca terapeutul pe linia cea buna. Era Director general la o companie transnationala, sotul o parasise pentru ca lucra pana la miezul noptii si dimineata se scula la patru sa repete ce are de facut in acea zi. I s-a recomandat sa stea o ora pe zi cu copilul: “Nu pot”, a spus. Am ajuns sa am o pozitie si nu pot accepta sa nu o mai am: “Ce o sa spuna cei care ma cunosc?”.

Procesul decizional este influentat de mintea conceptuala si de emotiile pierderii pozitiei sociale. Balanta inclina in favoarea pozitiei sociale.

Reducerea unei imensitati existentiale, identificarea unui intreg cu o parte a determinat aceasta situatie. Spargerea ochelarilor identificarii nu a facut-o nici in acest ultim moment mama, ci copilul care a decis sa plece de acasa.

Mintea naturala, mintea libera a acestuia a gasit o solutie prin care se opunea integrarii modelului maternal reductionist. Mama sa era mai mult decit un functionar de succes, dar nu isi putea da seama. Mintea conditionata i-a redus, i-a limitat capacitatea de a intelege de pe o pozitie mai larga.

Transformarea emotiei in intelepciune presupune trezirea, desteptarea, trecerea de la somn si ignoranta, limitare si reductionism, analiza si gestionarea egourilor si descoperirea, folosirea naturii reale a noastre.

O natura totala, vasta, nelimitata, nedefinita si generatoare de o multitudine de posibilitati.

In unele cazuri trezirea nu o mai putem face noi, este deja prea tarziu. Identificarea a devenit fuzionala si a perturbat gandurile, emotiile si atitudinile noastre. O mai poate face insa un copil, un apropiat, sotul sau sotia, boala, pierderea, alte evenimente cu incarcatura afectiva si cu rol de soc emotional. Mentalul natural, intelepciunea naturii are propriile parghii, uneori neplacute, dureroase. Pentru ca, in caz de adormire, uitam si cine suntem, si ce suntem, si ce putem deveni.

Solutia trezirii este deschiderea totala fata de natura noastra primordiala care este una atotcuprinzatoare si inteleapta. Prin actul de a-i da forma aducem aceasta natura primordiala in viata noastra. Scopul trezirii nu este doar contactul cu natura primordiala, cu mentalul superior, nu raminerea in acest spatiu, ci aducerea acestuia intr-o forma accesibila lumii materiale in care ne aflam.

Putem sa experimentam mentalul natural si emotia pura asa cum sunt fara hainele mentalului conceptual si a emotiei corupte. A privi un om cu mentalul deschis inseamna a-l privi fara virusul mentalului conceptual: “ce o zice?”, “ce o face?”, “ce va crede cineva despre mine?”,etc.

Sa privim un brad fara a uita sa privim si padurea din care face parte. Sa-l privim fara nici un gand, fara nici o frica, pur si simplu, permitand fiintei noastre sa se contopeasca pentru scurt timp cu esenta acestuia.

Presupune sa intram in contact cu esenta, cu energia obiectului, persoanei observate, sa fim elastici si accesibili. Mintea conceptuala si emotiile au tendinta de a fi reticente fata de contactul exterior. Tendinta acestora este de indepartare nu de apropiere. Dupa ce ne permitem insa apropierea descoperim energia comuna a aproprierii si ne cuplam pur si simplu cu aceasta, devenim mai puternici.

In acelasi timp eliberam si folosim energia respingerii care devine prin eliberare disponibila. Vom acumula energie diversificata ca forma si vom capata experienta fiecarei forme cu care intram in contact. Aceasta este adevarata imbogatire, aceasta este transformarea emotiei in intelepciune. Prin identificarea cu emotiile si gandirea conditionata, am pierdut contactul cu imensitatea energiei naturii. Pe masura ce ne identificam tot mai mult folosim din energia corpului ptr apararea acestor identificari: ne aparam proprietatile materiale, bunurile agonisite, ne aparam agresiv conceptele crezind ca sunt singurele adevarate, ne dedicam axagerat realizarilor profesionale in defavoarea personala, a sanatatii, a celor apropiati s.a.m.d. In acelasi timp pierdem legatura cu energia naturii care este una nemarginita. Pe acest fundament energetic apar bolile,se nasc emotiile negative. Orice identificare presupune un consum de energie pentru apararea idenficarii. Luam din energia corpului o anume cantitate ptr a ne apara o identificare care de fapt ne reduce, ne limiteaza, ne tine ocupata atentia si ne deturneaza accesul la alte posibilitati, nelimitate. Esenta fiintei noastre este nelimitata. Natura noastra esentiala nu cunoaste suferinta, aceasta este un produs al egourilor. In loc sa folosim mentalul conceptual actualizat si improspatat mereu cu mentalul natural, liber, il folosim doar pe cel conditionat si intram in lupta cu cel natural. Ca un copil care nu isi mai recunoaste parintii. Ca un adolescent care ramine blocat, fixat in criza adolescentei. Recunoasterea si folosirea mentalului natural nu presupune renuntarea la cel conceptual. Este mai mult o extindere, dar pentru a se putea individua cel mai usor pentru adolescent este renuntarea la parinte decit unirea eforturilor. Pentru cei maturi ignorarea esentei, a parintelui in sens metaforic, cum ar fi: “lasa-ma in pace decat sa lucram impreuna”.

Intelegindu-ne emotiile, acceptandu-le, cunoscandu-le, vom invata ca acestea ne transmit un mesaj de la esenta fiintei noastre. Sa folosim emotiile, sa folosim energia lor, mesajul lor, fara a mai lupta cu ele, fara a le mai alunga, desfiinta, minimaliza, reprima. Emotiile noastre nu sunt decit un mesager. Ele transmit un mesaj al corpului. Nu omoram curierul pentru continutul scrisorii, nu distrugem emotiile ci prin constientizare luam mesajul, acceptam curierul si il tratam cu respect. Pentru ca emotia nu este decit un sentiment prea incarcat datorita efortului sau, datorita negasirii repetate a destinatarului. Refuzam sa luam scrisoarea si sentimentul devine emotie iar emotia isi mareste energia, potentialul putind deveni la un moment dat distructiv. Prin constientizare vom vedea emotia asa cum este ea, libera, in puritatea si valoarea ei naturala. Vom fi uimiti de cat de mult ne vom deschide fata de ea, cat de binevoitoare va fi sa ne dea din energia ei, cat de mult va dori sa se lase descoperita. In mijlocul fiecarei emotii se afla cea mai pura floare, se afla de fapt intelepciunea naturala a tuturor florilor, a mentalului primordial. Egourile sunt cele care ne impiedica sa accesam acest mental. Pana si aceste egouri poate ca nici nu trebuie sa le desfiintam, poate ca in acest moment al evolutiei noastre ar trebui sa introducem o etapa intermediara etapa gestiunii egourilor. Nici macar egoul nu o sa se supere daca in loc sa-l lasam sa se manifeste azi la ora 13, in biroul sefului il vom lasa permite sa se manifeste dupa amiaza la ora 19 la tenis. Interesanta gestiunea egourilor. Egourile se folosesc de emotiile noastre pentru a se manifesta. Natura primordiala a emotiilor este insa una pura, fireasca, care nu duce decat prin nonacceptare repetata la suferinta.

Emotia in esenta sa, contine roua generozitatii, a daruirii neconditionate, a descoperirii si

trairii experentiale a imensitatii, a deschiderii totale.

Pentru a ne da seama ce inseamna o emotie asa cum este ea spatioasa, grandioasa si deschisa, ne putem aduce aminte de ceea ce simtim cand ne aflam pe un varf de munte, intr-o poiana deschisa, pe tarmul marii, privind muntii si dealurile. In acest spatiu, gindurile pleaca pentru ca mintea conceptuala nu rezista in fata emotiilor pure, neimbracate de cuvinte. Pur si simplu ne imbatam, ne lasam patrunsi de aceasta intelepciune a emotiilor pure. Aceasta ne cuprinde, ne energizeaza, ne elibereaza si cel putin ptr o perioada de timp, eliberata de egouri, de imbracamintea emotiilor, revine la locul ei firesc, in cununa de energie a naturii din care si omul este parte. Este necesar sa ne hranim cat mai mult cu energia, cu roua emotiilor ptr a putea descopri si aduce aceasta deplinatate si in viata de zi cu zi. Natura, precum o mama buna si grijulie, ne-a dat aceasta posibilitate, sa folosim imensitatea ei, sa-ii dam o forma in viata, in lumea materiala. Sa o facem asadar in mod deschis si nelimitat. Sa tesem elemente ptr viata din energia intelepciunii emotiilor. Sa invatam sa le folosim intelepciuneasa, sa le descifram mesajul.

Putem alege sa lasam emotiile si mintea conceptuala sa ne conduca viata, sau sa folosim energia si intelepciunea lor si s-o integram in lumea materiala. Permitem mintii conditionata de amintiri, imagini, emotii, tipare inconstiente, sa ne domine viata, sau alegem sa eliberam mintea si sa traim deplinatatea si libertatea, mintea superioara. Lasam mania, furia, neincrederea, sa ne conduca sau invatam sa le preluam energia si sa o integram in viata de zi cu zi.

Important este nu sa desfiintam emotia, sa o negam, ci sa raspundem direct, prin apropiere, prin punerea fata in fata cu ea, prin trairea si coabitarea pasnica si nedistructiva. Numai astfel vom intra in contact cu linistea si deplinatatea din mijlocul ei. Numai in acest mod vom alege sa ramanem centrati.

Sa invatam sa ne schimbam pozitia noastra fata de emotii si desigur sa ne revizuim suma credintelor, tiparelor despre emotii si despre contactul cu ele.

OBSERVA, CONSTIENTIZEAZA, ELIBEREAZA.

ALEGE INTELEPCIUNEA NU DISTRUCTIVITATEA SI DOMINAREA DE CATRE EMOTII.

ALEGE LIBERTATEA.

Suna si programeaza-te la cabinetul de psihoterapie Psihodad pentru a participa la o sesiune de constiinta extinsa si a experimenta emotia pura.

Psihoterapeut:Dan Dumitru Otrocol

(Sursa de inspiratie : Emoţiile distructive Daniel Goleman intr-un dialog stiintific cu sanctitatea sa Dalai Lama;Arta fericirii, sanctitatea sa Dalai Lama si Howard C.Cutler;Psihologia viitorului,Stanislav Grof;Psihologia Trezirii, John Welwood;Corpul tau stie raspunsul,David I Rome;Nagarjuna ,Epistola catre un prieten,comentariu de catre Venerabilul Rendawa,Zho-nu Lo-dro;Note de curs, Juan Ruiz Naupari ;Invataturile lui Gurdjieff,Trezirea constiintei si evolutia spirituala,de G.Thompson(Govindananda);Cheile genelor, Richard Rudd.)