Dependenta fata de parinti este benefica pentru copii. In perioada trecerii la adolescenta este necesara insa obtinerea unei independente psihologice si afective. Greutatile trecerii determina inlocuirea dependentei fata de parinti cu dependenta fata de diverse substante, obiecte, alte persoane, etc. Relatia fata de parinti si mediu care a devenit amenintatoare este inlocuita cu relatia fata de un produs sau comportament.
Dependenta reprezinta o actualitate pentru adolescenti. Persistenta atasamentului parental poate favoriza dependenta. Face obiectul luptei interioare specifice acestei perioade iar depasirea ei este destul de grea. Inlocuirea dependentei fata de parinti cu cea fata de substante devine o modalitate de indepartare fata de dependenta de parinti datorita faptului ca aceasta noua dependenta este mai usoara. Aceasta nu critica, nu forteaza , nu cere foarte mult. Corpul uman alege placerea care se satisface mai usor, pulsional. Experientele de viata si modul in care au fost traite, perceptia proprie a acestora poate determina obtinerea independentei afective si se face cu sau fara trecerea prin etapa dependentei de droguri, alcool, tutun sau alte substante, comportamente, persoane.
Deficientele afective si educationale influenteaza consumul de droguri si ulterior dependenta. O familie care ofera caldura si liniste, care securizeaza, care este preocupata de formarea treptata a autonomiei si ajuta procesul de responsabilizarea a adolescentului, ajuta.
O familie imprevizibila, cu certuri, care supraprotejeaza si sufoca, mai putin securizanta, impiedica obtinerea autonomiei si va duce la stagnarea formarii increderii in sine iar probabilitatea dependentei este mai mare. Capacitatea de relationare cu mediul scade. Relationarea cu un produs devine mai usor de suportat.
O persoana dependenta nu mai este una libera. Negarea dependentei devine un mecanism de aparare a dependentei. Adolescentul prin negare se minte pe el insusi.
Se limiteaza astfel accesul la mai multe posibilitati de relationare.
Adolescentul protejat de catre parinti si mediu se trezeste in fata unui zid greu de trecut. In afara acestui zid se afla lumea cu toata diversitatea si plenitudinea ei. El realizeaza ca are aceeasi putere cu a parintilor sai, precum si faptul ca de el va depinde ceea ce va face in continuare. Responsabilitatea deciziilor este mare. Asezata pe o incredere de sine suficienta este mai usor de dus. Dar oare parintii au ajutat adolescentul sa-si formeze increderea in sine si capacitatea de responsabilizare? Sau au hotarat mereu numai ei in locul copilului devenit adolescent? Ce sa aleaga adolescentul, cum sa discearna? Lipsa acestor constructe la adolescent il va determina sa apeleze la iluzia protectiei oferite de dependenta de un produs, comportament, persoana. Produsul rezumă ansamblul nevoilor şi al dorinţelor. Este o simplificare liniştitoare a sensului şi a căutărilor vieţii, pana cand va putea sa ia hotarari.
In perioada adolescentei, consumul acestor substante are un aspect initiatic. Este un ritual care semnifica iesirea din copilarie.
Nu există un portret-robot al adolescentului victimă a dependentei. Toţi adolescenţii ar putea deveni prizonierii unei stări de dependenţă dacă ar întruni anumite condiţii afective sau relaţionale. Cei care au beneficiat de un mediu suficient de cald, armonios şi echilibrat sunt mai bine „echipaţi” pentru a traversa această etapă a vieţii fără să recurgă la droguri, fie acestea licite sau ilicite.
Dependenţa de un produs este o fugă de realitate pe care adolescentul şi-o imaginează ca fiind protectoare.
O priză unică sau ocazională nu duce la dependenţă, numai repetarea duce la patologia de dependenta. Adolescentul se va opri la initiere.
Factorii familiali care protejeaza de un consum dependent sunt o ambianţă plăcută acasă, relaţii senine între copii şi părinţi, absenţa conduitei de dependenţă la un părinte.
Efectul urmărit prin consum este o stare de destindere, de uşoară euforie, sentimentul că timpul se opreşte pe loc, o impresie cu totul subiectivă de facilitate în mecanismele intelectuale şi artistice, o mai mare sensibilitate la percepţiile vizuale, auditive şi tactile, pana la halucinatii vizuale si afective in cazul consumului indelungat.
Acesta este o problema . Dar nu consumul este cea mai grea problema cât de a descoperi o eventuală stare de nelinişte care conduce la o formă de dependenta şi de a conştientiza necesitatea unei susţineri psihologice.
Relatiile defectuoase din familie, lipsa de atentie etc. duc adolescentul la consum dar nu rezolva esenta situatiei si anume modul in care percepe relatia parintilor si mediu familial.
Apare necesitatea unei sustineri psihologice, inlaturarea depresiei, a greutatilor specifice acestei etape, constientizand faptul ca acestea nu sunt legate de persoana adolescentului ci de etapa in care se afla.
Chiar dacă părinţii vor în continuare să-i dăruiască iubire, adolescentul refuză în mod inconştient acest dar. El cauta sa obtina independenta. Această stare pe care o obtine va compensa pentru un timp pierderea protectiei familiale si separarea.
Experimentarea unor astfel de produse face parte din criza specifică. Funcţia iniţiatică pare evidentă. Dependenta are efecte negative si poate imbraca forme patologice. Parintii vor acorda importanta cuvenita unei asemenea situatii.
Dependenta este influentata si de dificultatile de ralationare, de stima de sine, de capacitatea de responsabilizare si de a lua decizii.
La baza consumului si dependentei in aceasta etapa stau nevoia de autonomie, fata de controlul intelectual si afectiv al parintilor, angoasele de pierdere si separare, atitudinea parintilor si a anturajului, atitudinea de supraprotectie si limitarea capacitatii de initiativa, critica si umilirea, nevoia de regresie, explozia pulsionala si impetuozitatea si capacitatea mai redusa de amanare adusa din copilarie in adolescenta.
Exista insa si alte mijloace pe care le poate folosi pentru a se detasa precum sportul, muzica, internetul, performanta scolara sau hobby-ul.
Adolescenta este de fapt ocazia oferita copilului devenit adolescent pentru a reconstrui si dezvolta propria personalitate.
Un copil obisnuit sa importe din exterior solutii la nevoile interioare prezinta un risc mai mare de a face dependenta. Societatea, familia vor oferi mai multe variante de raspuns la nevoile de adaptare ale adolescentului. Construirea de catre familie si adolescent a unei singure solutii poate determina in caz de insucces o conduita de dependenta.
Un copil obişnuit să primească un răspuns imediat şi artificial din partea părinţilor în legătură cu dificultăţile sale, in adolescenta va fi mai tentat sa foloseasca o conduita de adictie ca solutie. Un adolescent cu incredere in sine, cu capacitatea de responsabilizare bine formata nu va apela usor la conduite adictive.
Psihoterapeut:D.D.Otrocol ,cabinetul de psihoterapie Psihodad
Sursa: Angel S,Angel P: Familles et toxicomanies
